1 Corinteni 2

1Și eu venind la voi fraților, venit-am nu întru înălțarea cuvântului și a înțelepciunei, vestind vouă mărturisirea lui Dumnezeu.

2Că n’am judecat a ștì cevà întru voi, fără numai pre Iisus Hristos, și pre acesta răstignit.

3Și eu întru slăbiciune și întru frică, și întru cutremur mare am fost la voi.

4Și cuvântul meu și propoveduirea mea nu erà întru cuvinte îndemnătoare ale înțelepciunei omenești, ci întru arătarea Duhului și a puterei;

5Ca credința voastră să nu fie întru înțelepciunea oamenilor, ci întru puterea lui Dumnezeu.

6Și înțelepciunea o grăim întru cei desăvârșiți; însă înțelepciunea nu a veacului acestuia, nici a domnilor veacului acestuia, cari sunt pieritori;

7Ci grăim înțelepciunea lui Dumnezeu întru taină, cea ascunsă, care o au rânduit Dumnezeu mai înainte de veci spre slava noastră;

8Care nimeni din domnii veacului acestuia nu o a cunoscut; că de o ar fi cunoscut, n’ar fi răstignit pre Domnul slavei.

9Ci precum este scris: cele ce ochiul n’a văzut, nici urechea n’a auzit, nici la inima omului nu s’au suit, acestea au gătit Dumnezeu celor ce îl iubesc pre dânsul.

10Iar nouă ne-au descoperit Dumnezeu prin Duhul său; că Duhul toate le cearcă, și adâncurile lui Dumnezeu.

11Că cine știe din oameni ale omului, fără numai duhul omului care este într’însul? Așà și ale lui Dumnezeu nimeni nu le știe, fără numai Duhul lui Dumnezeu.

12Iar noi n’am luat duhul lumei, ci duhul cel din Dumnezeu; ca să știm cele ce sunt dela Dumnezeu dăruite nouă.

13Care și grăim, nu întru cuvinte învățate ale înțelepciunei omenești, ci întru cele învățate ale Duhului Sfânt; cele duhovnicești cu cele duhovnicești asemănându-le.

14Iar omul cel sufletesc nu primește cele ce sunt ale Duhului lui Dumnezeu; că nebunie sunt lui, și nu le poate înțelege; căci duhovnicește se judecă.

15Iar cel duhovnicesc le judecă toate, iar el de nimeni nu se judecă.

16Că cine a cunoscut gândul Domnului, ca să’l învețe pre el? Iar noi avem mintea lui Hristos.