1 Corinteni 12

1Iar pentru cele duhovnicești, fraților, nu voiu să nu știți voi.

2Că știți când erați neamuri, cum vă duceați către idolii cei fără de glas, ca și cum ați fi fost trași.

3Pentru aceea vă arăt vouă, că nimeni cu Duhul lui Dumnezeu grăind nu zice anatema pre Iisus; și nimeni nu poate numì pre Domnul Iisus, fără numai întru Duhul Sfânt.

4Și sunt osebiri darurilor, iar acelaș Duh.

5Și osebiri slujbelor sunt, iar acelaș Domn.

6Și osebiri lucrărilor sunt, iar acelaș Dumnezeu este care lucrează toate întru toți.

7Iar fiecăruia se dă arătarea Duhului spre folos.

8Că unuia prin Duhul se dă cuvântul înțelepciunei; iar altuia cuvântul cunoștinței întru acelaș Duh;

9Și unuia credința întru acelaș Duh; iar altuia darurile tămăduirilor întru acelaș Duh;

10Unuia lucrarea puterilor, iar altuia prorocie; unuia alegerea duhurilor, iar altuia feluri de limbi; și altuia tălmăcirea limbelor;

11Și toate acestea le lucrează unul și acelaș Duh, împărțind deosebi fiecăruia precum voește.

12Că precum trupul unul este, și mădulări are multe și toate mădulările ale unui trup, multe fiind, un trup sunt; așà și Hristos.

13Pentrucă printr’un Duh noi toți într’un trup ne-am botezat, ori Iudeii, ori Elinii, ori robii, ori cei slobozi; și toți într’un Duh ne-am adăpat.

14Că și trupul nu este un mădular, ci multe.

15Că de-ar zice piciorul, pentru că nu sunt mână, nu sunt din trup; au doară pentru aceea nu este din trup?

16Și de-ar zice urechia, pentru că nu sunt ochiu, nu sunt din trup; au doară pentru aceea nu este din trup?

17Că de-ar fi tot trupul ochiu, unde ar fi auzul? Și de-ar fi tot auz, unde ar fi mirosul?

18Iar acum au pus Dumnezeu mădulările pre unul fiecare dintr’însele în trup, precum au voit.

19Că de-ar fi toate un mădular, unde ar fi trupul?

20Iar acum multe mădulări cu adevărat sunt, dar un trup.

21Și nu poate ochiul să zică mâinei: n’am trebuință de tine; sau iarăș capul picioarelor: n’am trebuință de voi.

22Ci cu mult mai vârtos mădulările trupului, care se socotesc a fi mai slabe, sunt mai trebuincioase;

23Și care ni se pare că sunt mai necinstite la trup, acestora cinste mai multă le dăm; și cele nesocotite ale noastre mai multă slavă au.

24Iar cele de cinste ale noastre n’au trebuință; ci Dumnezeu au tocmit trupul, celui mai de jos mai multă cinste dând,

25Ca să nu fie desbinare în trup; ci să se grijească mădulările între sine asemenea unul de altul.

26Și ori de pătimește un mădular, pătimesc toate mădulările dimpreună; ori de se slăvește un mădular, împreună se bucură toate mădulările;

27Iar voi sunteți trupul lui Hristos, și mădulări din parte.

28Și pre unii au pus Dumnezeu în biserică, întâiu pre apostoli, al doilea pre proroci, al treilea pre dascăli, după aceea pre puteri, apoi darurile tămăduirilor, ajutorințele, isprăvniciile, felurile limbilor.

29Au doară toți sunt apostoli? Au doară toți proroci? Au doară toți dascăli? Au doară toți puteri?

30Au doară toți au darurile tămăduirilor? Au doară toți în limbi grăesc? Au doară toți tălmăcesc?

31Ci să râvniți darurile cele mai bune; și încă mai înaltă cale vă arăt vouă.