1 Corinteni 14

1Urmați dragostea, și râvniți cele duhovnicești; iar mai vârtos ca să prorociți.

2Că cel ce grăește în limbă, nu grăește oamenilor, ci lui Dumnezeu; că nimeni nu’l aude; iar cu duhul grăește taine.

3Iar cel ce prorocește oamenilor, grăește spre zidire și îndemnare și mângâere.

4Cel ce grăește în limbă pre sine singur se zidește; iar cel ce prorocește, biserica zidește.

5Și voesc ca voi toți să grăiți în limbi, iar mai vârtos să prorociți; că mai mare este cel ce prorocește, decât cel ce grăește în limbi, fără numai de va tălmăcì, ca biserica zidire să ià.

6Iar acum, fraților, de voiu venì la voi grăind în limbi, ce voiu folosì vouă, de nu voiu grăì vouă sau întru descoperire, sau întru cunoștință, sau întru prorocie, sau întru învățătură?

7Că precum cele neînsuflețite ce dau glas, ori fluer, ori alăuta, de nu vor dà osebire în viersuri, cum se va cunoaște glasul fluerului sau zicerea alăutei?

8Că trâmbița de va dà glas fără de semn, cine se va gătì la răsboiu?

9Așà și voi, prin limbă de nu veți dà cuvânt cu bună înțelegere, cum se va cunoaște ceeace se va grăì? Că veți fi grăind în văzduh.

10Atâtea de multe precum se întâmplă, sunt în lume, felurile glasurilor, și nici unul dintr’însele este fără de glas.

11Deci de nu voiu ștì puterea glasului, voiu fi celui ce grăește varvar, și cel ce grăește va fi mie varvar.

12Așà și voi, de vreme ce sunteți râvnitori duhurilor, spre zidirea bisericei să căutați ca să prisosiți.

13Pentru aceea cel ce grăește în limbi să se roage, ca să și tălmăcească.

14Pentrucă de mă voiu rugà cu limba, duhul meu se roagă; iar mintea mea fără de roadă este.

15Ce dar este? Rugà-mă-voiu cu duhul, rugà-mă-voiu și cu mintea; cântà-voiu cu duhul, cântà-voiu și cu mintea.

16Pentrucă de vei binecuvântà cu duhul, cel ce împlinește locul celui prost, cum va zice, amin, după mulțămirea ia, de vreme ce nu știe ce zici?

17Că tu bine mulțămești, dar celălalt nu se zidește.

18Mulțămesc Dumnezeului meu, că mai mult decât voi toți grăesc în limbi;

19Ci în biserică voiesc cinci cuvinte a grăì cu mintea mea ca și pre alții să’i învăț, decât zece mii de cuvinte în limbă.

20Fraților, nu fiți prunci cu mintea; ci cu răutatea fiți prunci, iar cu mintea fiți desăvârșit.

21În lege scris este: că într’alte limbi și cu alte buze voiu grăì norodului acestuia, și nici așà nu mă vor asculta pre mine, zice Domnul.

22Drept aceea, limbile spre semn sunt, nu credincioșilor, ci celor necredincioși, iar prorocia slujește nu necredincioșilor, ci celor ce cred.

23Deci dar de s’ar adunà toată biserica împreună și toți ar grăì în limbi și ar intrà și de cei neînvățați sau necredincioși, au n’ar zice că sunteți nebuni?

24Iar de ar prorocì toți și ar intrà vre un necredincios sau neînvățat, se vădește de toți, se judecă de toți:

25Și așà cele ascunse ale inimei lui arătate se fac, și așà căzând pre față se va închinà lui Dumnezeu, zicând că, cu adevărat Dumnezeu întru voi este.

26Ce este dar, fraților? Când vă adunați, fiecare dintru voi psalm are, învățătură are, limbă are, descoperire are, tâlmăcire are. Toate spre zidire să se facă,

27De grăiește cinevà în limbă, câte doi, sau mai mulți câte trei și pre rând, și unul să tălmăcească;

28Iar de nu va fi tălmăcitor, să tacă în biserică; și numai lui să’și grăiască, și lui Dumnezeu.

29Iar prorocii doi sau trei să grăiască, și ceilalți să judece;

30Iar de se va descoperì cevà altuia ce șade, cel dintâiu să tacă.

31Că puteți câte unul toți a prorocì, ca toți să se învețe și toți să se mângâie.

32Și duhurile prorocilor, prorocilor se supun.

33Că Dumnezeu nu este al turburărei, ci al păcei precum întru toate bisericile sfinților,

34Muierile voastre în biserică să tacă; că nu li s’a dat voie lor să grăiască, ci să fie plecate, precum și legea zice.

35Iar de voiesc să se învețe cevà, acasă să’și întrebe pre bărbații lor; că rușine este muierilor să grăiască în biserică.

36Au dela voi cuvântul lui Dumnezeu a ieșit? Sau numai la voi a ajuns?

37De i se pare cuivà că este proroc, sau duhovnicesc, să înțeleagă cele ce scriu vouă, că ale Domnului sunt porunci.

38Iar de nu înțelege cinevà, să nu înțeleagă.

39Deci fraților, râvniți a prorocì și a grăì în limbi să nu opriți.

40Toate cu cuviință și după rânduială să se facă.