Estera înaintea lui Artaxerxe

Lucas van Leyden · 1518
Galeria Națională de Artă, Washington

Lucas van Leyden a gravat această placă la Leiden în 1518; data și „L”-ul lui sunt jos. Scena se petrece într-o sală din Țările de Jos, cu un oraș văzut deasupra zidului.

Regele Artaxerxe stă pe tron și întinde sceptrul lung. Regina Estera îngenunchează și îi atinge vârful. Două tinere o urmează, iar curtenii regelui, cu pălării bogate și lanțuri, se înghesuie în spate.

Din text

Estera, îmbrăcată în hainele de mărire, a stătut înaintea regelui (Estir 5:1–4)

Regele a ridicat toiagul de aur și l-a pus pe grumazul ei (Estir 5:7)

„Până la jumătate de împărățiea mea, voiu dà ție” (Estir 5:10)

Ale artistului

Artaxerxe ca un senior din Țările de Jos, cu o bonetă largă

Estera în genunchi — în text ea stă înaintea regelui

Două slujnice în spatele ei; curteni cu lanțuri de aur

Detalii

Artaxerxe

Regele stă pe tron și întinde sceptrul.

Estera

Îngenunchează și atinge vârful sceptrului.

Slujnicele

Două tinere o urmează.

Curtea

Curteni cu pălării bogate și lanțuri privesc.

Lucas van Leyden, Netherlandish, c. 1489/94–1533. National Gallery of Art, Washington (Rosenwald Collection, 1943.3.5622) · Engraving · NGA Open Access: "Images of these works are available free of charge for any use, commercial or non-commercial, under Creative Commons Zero (CC0)." (NGA open data: published_images.csv openaccess = 1)

Versetele

Est 5:4–10Și intrând prin toate ușile, a stătut înaintea împăratului, și el ședeà pre scaunul împărăției sale, cu toate hainele împărătești îmbrăcat tot cu aur și cu pietre scumpe, și erà înspăimântător foarte. Și ridicând el fața sa aprinsă de mânie, foarte mânios s’a uitat, și a căzut împărăteasa și s’a schimbat fața ei, în cât a leșinat și s’a plecat pre capul slujnicii, care mergeà cu ea. Și au mutat Dumnezeu duhul împăratului întru blândețe, și speriindu-se a sărit din scaunul său, și o a luat pre ea în brațele sale până ce ș’a venit în fire, și o mângâià pre ea cu cuvinte de pace, și a zis către ea: ce-ți este Estir? Eu sunt fratele tău, îndrăznește, nu vei murì, că de obște este porunca noastră apropie-te. Și ridicând toiagul cel de aur, l-a pus preste grumazii ei, și o a înbunat pre ea, și i-a zis: grăește-mi. Și ea a zis lui: văzutu-te-am doamne, ca pre îngerul lui Dumnezeu, și s’a turburat inima mea de groaza mărirei tale, că minunat ești doamne, și fața ta este plină de daruri. Și grăind ea, iar a căzut leșinată, iar împăratul s’a turburat, și toată curtea lui o mângâià pre ea. Și a zis împăratul: ce vrei Estir, și ce ceri? Până la jumătate de împărățiea mea, voiu dà ție.