Estir 5

1Și a fost în ziua a treia după ce a fost în liniște rugându-se, s’a desbrăcat de hainele cele de întristare și s’a îmbrăcat în cele de mărire.

2Și făcându-se strălucită, chemând pre văzătorul tuturor și mântuitorul Dumnezeu, a luat pre cele două slujnice, și pre una se rezemà, ca cum s’ar gingășì, iar cealaltă mergeà după dânsa ridicând hainele ei.

3Și ea rumenindu-se ca în floarea frumuseții sale, și fața ei blândă și foarte iubită, iar inima ei încremenită de frică.

4Și intrând prin toate ușile, a stătut înaintea împăratului, și el ședeà pre scaunul împărăției sale, cu toate hainele împărătești îmbrăcat tot cu aur și cu pietre scumpe, și erà înspăimântător foarte.

5Și ridicând el fața sa aprinsă de mânie, foarte mânios s’a uitat, și a căzut împărăteasa și s’a schimbat fața ei, în cât a leșinat și s’a plecat pre capul slujnicii, care mergeà cu ea.

6Și au mutat Dumnezeu duhul împăratului întru blândețe, și speriindu-se a sărit din scaunul său, și o a luat pre ea în brațele sale până ce ș’a venit în fire, și o mângâià pre ea cu cuvinte de pace, și a zis către ea: ce-ți este Estir? Eu sunt fratele tău, îndrăznește, nu vei murì, că de obște este porunca noastră apropie-te.

7Și ridicând toiagul cel de aur, l-a pus preste grumazii ei, și o a înbunat pre ea, și i-a zis: grăește-mi.

8Și ea a zis lui: văzutu-te-am doamne, ca pre îngerul lui Dumnezeu, și s’a turburat inima mea de groaza mărirei tale, că minunat ești doamne, și fața ta este plină de daruri.

9Și grăind ea, iar a căzut leșinată, iar împăratul s’a turburat, și toată curtea lui o mângâià pre ea.

10Și a zis împăratul: ce vrei Estir, și ce ceri? Până la jumătate de împărățiea mea, voiu dà ție.

11Zis-a Estir: zi însemnată este mie astăzi, deci de se pare împăratului să vie și împăratul și Aman la ospățul, care voiu face eu astăzi.

12Și a zis împăratul: grăbiți de chemați pre Aman, ca să facem cuvântul Estirei, și au mers amândoi la ospățul, care a zis Estir.

13Iar la băutură a zis împăratul către Estir: ce vrei împărăteasă Estiro? Și voiu face ție ca unor vrednici.

14Iar ea a zis: cererea mea și rugăciunea mea este, că de am aflat har înaintea împăratului, să vie împăratul și Aman și mâine la ospățul, care voiu face lor, și mâine voiu spune acestea.

15Și a ieșit Aman dela împăratul foarte vesel și voios, însă văzând Aman pre Mardoheu jidovul în curte, s’a mânieat foarte.

16Și mergând la ale sale, a chemat pre prieteni și pre Zosara femeia sa.

17Și le-a arătat lor avuțiea sa și mărirea, care împăratul o a dat lui, și cum l-a făcut pre el mai mare și povățuitor împărăției.

18Și a zis Aman: n’a chemat împărăteasa cu împăratul pre nimeni la ospăț, fără numai pre mine, încă și mâine m’a chemat.

19Ci aceasta mie nu-mi place, când văz pre Mardoheu jidovul în curte.

20Și a zis către el Zosara femeia lui și prietenii: poruncește să se taie un lemn de cincizeci de coți, și mâine zì împăratului, și să se spânzure Mardoheu pre lemn, iar tu intră la ospăț cu împăratul și te veselește.

21Și a plăcut lui Aman cuvântul, și a gătit lemnul.