1Și a fost când îl îmbulzià pre el norodul, ca să auză cuvântul lui Dumnezeu, și el stà lângă iezerul Ghenisaretului,
2Și au văzut două corăbii stând lângă iezer; iar pescarii ieșind dintr’însele, spălau mrejele.
3Și intrând într’o corabie, care erà a lui Simon, l-au rugat pre el s’o depărteze puțin dela pământ; și șezând învățà pre noroade din corabie.
4Iar dacă au încetat a grăi, au zis către Simon: depărtează-o la adânc și aruncați mrejele voastre spre vânare.
5Și răspunzând Simon, a zis lui: Învățătorule, toată noaptea ostenindu-ne, nimic n’am prins, dar după cuvântul tău voiu aruncà mreaja.
6Și aceasta făcând, au prins mulțime multă de pești, și se rupeà mreaja lor.
7Și au făcut semn soțiilor sale, cari erau într’altă corabie, ca sa vină și să le ajute lor. Și au venit și au umplut amândouă corăbiile, cât se afundau ele.
8Iar Simon Petru văzând, a căzut la picioarele lui Iisus, grăind: ieși dela mine, că om păcătos sunt Doamne.
9Că’l cuprinsese pre el spaimă, și pre toți cei ce erau cu dânsul, pentru vânarea peștilor pre cari prinseseră,
10Așijderea și pre Iacov și pre Ioan, feciorii lui Zevedei, cari erau soții lui Simon. Și au zis Iisus către Simon: nu te teme, de acum vei vânà oameni.
11Și scoțând amândouă corăbiile la pământ, lăsând toate, au mers după dânsul.