Estir 4

1Mardoheu înțelegând ce s’a făcut, ș’a rupt hainele sale și s’a îmbrăcat cu sac și s’a presărat cu cenușă, și ieșind pre ulițile cetății, strigà cu glas mare: piere neamul care nici o strămbătate n’a făcut.

2Și a venit până la poarta împăratului, și a stătut, că nu erà lui slobod să intre în curte, având sac și cenușă.

3Și în toată țara unde se vestise cărțile, strigare și tânguire și plângere mare erà Jidovilor, sac și cenușă au așternut loruși.

4Și au intrat slujnicile și famenii împărătesei, și îi spuseră ei, iar ea s’a întristat dacă a auzit ce s’a făcut, și a trimis să îmbrace pre Mardoheu, și să ia dela el sacul, dar el n’a crezut.

5Deci Estir a chemat pre Ahrateu famenul său, care stà la ea, și l-a trimis, ca să înțeleagă dela Mardoheu adevărul.

6Iar Mardoheu i-a spus lui ce s’a făcut, și făgăduința ce a făcut Aman împăratului să deà la vistierie zece mii de talanți, ca să piarză pre Jidovi.

7Și izvodul poruncii dată în Susa, ca să-i piarză pre ei, l-a dat lui ca să-l arate Estirei, și a zis lui: să-i poruncească ei să intre să se roage împăratului, și să-l roage pentru popor aducându-ți aminte de zilele smereniei tale, cum te-ai hrănit cu mâinile mele, că Aman cel ce este al doilea după împăratul a grăit asupra noastră spre moarte, roagă pre Domnul, și grăește împăratului pentru noi, și ne izbăvește de moarte.

8Și intrând Ahrateu, i-a grăit ei toate cuvintele acestea.

9Și a zis Estir către Ahrateu: mergi la Mardoheu, și zì:

10Că toate neamurile împărăției știu, cum că tot omul, sau femeia, care va intrà la împăratul în curtea cea mai dinlăuntru nechemat, nu este lui mântuire, afară de acela, căruia va întinde împăratul toiagul cel de aur, acela se va mântui, și eu nu sunt chemată să intru la împăratul de sunt treizeci de zile.

11Și a spus Ahrateu lui Mardoheu, toate cuvintele Estirei.

12Și a zis Mardoheu către Ahrateu, mergi și zì ei: Estir, să nu zici întru sineți, că te vei mântuì singură întru împărăție afară din toți Evreii,

13Că de nu vei ascultà într’această vreme, din altă parte ajutor și sprijineală va fi Evreilor, iar tu și casa tatălui tău veți pierì, că cine știe că tu te-ai făcut împărăteasă în vremea aceasta.

14Și a trimis Estir pre cel ce a venit la ea să spue lui Mardoheu:

15Mergi și adună pre Evreii cei din Susa, și postiți pentru mine, și să nu mâncați nici să beți în trei zile, noaptea și ziua, și eu și roabele mele nu vom mâncà, și atunci voiu intra la împăratul împrotiva legii făcând, măcar de va trebuì să și pier.

16Și ducându-se Mardoheu, a făcut cum i-a poruncit lui Estir. Și s’a rugat Domnului, Mardoheu, pomenind toate lucrurile Domnului, și a zis: „Doamne, Doamne împărate atotțiitorule, toate sunt supt stăpânirea ta, și nu este cine să stea împrotiva ta de vei vrea să mântuești pre Israil. Că tu ai făcut cerul și pământul și tot ce este minunat supt cer, și ești Domn tuturor, și nu este cine să steà împrotivă ție Doamne. Tu toate le cunoști. Tu Doamne știi că nu din semeție, nici din trufie, nici din iubire de mărire am făcut aceasta, ca să nu mă închin trufașului Aman. Că aș fì voit a sărutà și talpele picioarelor lui pentru mântuirea lui Israil. Ci am făcut aceasta, ca să nu puiu mărirea omului mai pre sus de mărirea lui Dumnezeu, și ca să nu mă închin nimănui, fără numai ție Domnul meu, nefăcând eu acestea din trufie. Și acum Doamne Dumnezeule Împăratul și Dumnezeul lui Avraam, fie-ți milă de poporul tău, că caută să ne strice pre noi, și poftesc să piarză moștenirea ta cea dintâiu, nu trece cu vederea partea ta, care o ai răscumpărat ție din Eghipet. Ascultă rugăciunea mea, și te îmblânzește spre moștenirea ta, întoarce plânsul nostru întru bună petrecere, ca fiind vii, să lăudăm numele tău Doamne, și să n’astupi gura celor ce te laudă pre tine. Și tot Israilul a strigat cu putere, că moartea lor este dinaintea ochilor lor.“ Și Estir împărăteasa a alergat la Domnul fiind cuprinsă de frica morții, și lepădându-și hainele mărirei sale, s’a îmbrăcat cu haine de plâns și de jale, și în locul unsorilor celor frumoase, cu cenușă și cu gunoiu ș’a umplut capul său, și trupul său l-a smerit foarte, și tot locul desfătării sale l-a umplut de părul său cel smuls, și rugându-se Domnului Dumnezeului lui Israil, a zis: „Domnul meu și împăratul nostru tu ești singur, ajută-mi mie cei singure, care n’am alt ajutor, fără numai pre tine, că peirea mea este înaintea mea. Eu am auzit dela tatăl meu în neamul părinților mei, că tu Doamne ai luat pre Israil din toate neamurile și pre părinții noștri din toți strămoșii lor întru moștenire vecinică, și le-ai făcut lor câte ai grăit. Și acum am păcătuit înaintea ta, și ne-ai dat pre noi în mâinile vrăjmașilor noștri. Pentrucă am mărit pre dumnezeii lor, drept ești Doamne. Și acum nu s’au îndestulat cu amărăciunea robiei noastre, ci tu ai pus mâinile lor preste mâinele idolilor lor. Să strice făgăduința gurii tale, și să piarză pomenirea ta și să astupe gura celor ce te laudă pre tine și să stingă mărirea casei tale și a jertfelnicului tău. Și să deschiză gura neamurilor spre bunătățile celor deșarte, și să laude pre împăratul cel trupesc în veac. Nu dà Doamne schiptrul tău celor ce nu sunt, ca să nu râză de căderea noastră, ci întoarce sfatul lor asupra lor, și pre cel ce a început asupra noastră, pune-l spre pildă. Adu-ți aminte Doamne, și te arată nouă în vremea necazului nostru, și-mi dă mie îndrăsneală Împărate al dumnezeilor și a toată domniea Stăpâne. Dă cuvânt bine întocmit în gura mea înaintea leului, și schimbă inima lui spre ura celui ce se luptă asupra noastră, și spre pierderea lui și a celor ce sunt într’un gând cu el. Iar pre noi ne mântuește cu mâna ta, și-mi ajută mie cei singure, care n’am pre altul afară de tine Doamne cel ce pre toți cunoști și știi că am urît mărirea celor fărădelege, și urăsc patul celor netăiați împrejur și al tuturor celor de alt neam. Tu știi nevoia mea, că urăsc semnul trufiei mele care este pre capul meu în zilele vederii mele, urăscu-l ca pre o cârpă a unei femei, care are cele de preste lună, și nu-l port în zilele liniștii mele. Și n’a mâncat roaba ta la masa lui Aman, și n’am mărit ospățul împăratului, nici am băut vin din turnări. Și nu s’a veselit roaba ta din ziua în care m’am mutat aici până acum, fără numai întru tine Doamne Dumnezeul lui Avraam. Dumnezeule cel puternic preste toți, ascultă glasul celor fără de nădejde, și ne mântuește pre noi din mâna celor ce caută să ne facă rău, și mă mântuește de frica mea.“