3 Macavei 7

1Împăratul Ptolomeu Filopator celor mai mari din Eghipet și tuturor celor rânduiți preste lucruri, bucurie și sănătate.

2Sănătoși suntem și noi și fiii noștri, îndreptându-ne nouă marele Dumnezeu lucrurile după cum voim.

3Oarecare din prietini cu rău nărav mai adese ori îndemnându-ne, ne-au făcut ca să adunăm pre toți Iudeii de supt împărăția noastră la un loc, să’i muncim ca pre niște vicleni cu mari chinuri.

4Zicând că niciodată lucrurile noastre nu vor fì bine așezate pentru ura, care au aceștia către toate neamurile până ce se va săvârșì aceasta.

5Cari și legați aducându’i pre ei cu batjocuri, ca pre niște robi, și mai vârtos ca pre niște vicleni fără de nici o cercetare și iscodire, s’au apucat a’i ucide, mai cu sălbatică cruzime fiind coprinși decât legea Schiților.

6Și noi pentru aceasta mai greu certând pe aceștia, după blândețile, care avem către toți oamenii, abia vieața lor hărăzindu-le, și cunoscând că Dumnezeu cel ceresc apără și scutește pre Iudei, ca un tată, care pururea își ajutorește pre fii.

7Și socotind noi și prieteșugul, prin care au către noi și către părinții noștri, adeverită bună cugetare după dreptate i-am slobozit, ori ce vină fie.

8Și am poruncit fiecăruia, toți la casele lor să se întoarcă în tot locul, și nimeni pre ei întru nimic să nu’i vatăme, nici să’i ocărască pentru cele ce fără de socoteală s’au făcut.

9Că să știți, că asupra acestora de vom meșteșugì cu vre un rău vicleșug, sau îi vom mâhnì pre ei cu totul, nu pre om, ci pre Dumnezeu cel prea înalt, care stăpânește toată puterea, împrotivitor nouă spre izbândirea lucrurilor, totdeauna neapărat întru toate îl vom aveà, fiți sănătoși.

10Și luând Iudeii dela împăratul cartea aceasta, nu s’au nevoit îndată a plecà, ci au rugat pre împăratul pentru cei din neamul Iudeilor, carii de bunăvoie au făcut rău înaintea lui Dumnezeu celui sfânt, și legea lui Dumnezeu au călcat, să li se facă prin ei certarea, care li se cuvine.

11Zicând: că cei ce pentru pântece au călcat poruncile cele Dumnezeești, niciodată nu vor cugetà bine, nici poruncilor împăratului nu vor fì credincioși.

12Și zicând ei adevărul, a primit, și luându’i le-a dat lor voie slobodă la toate, ca pre cei ce au călcat legea lui Dumnezeu, să’i piarză în tot locul cel de supt împărățiea sa cu îndrăzneală fără de nici o putere sau cercetare împărătească.

13Atunci foarte lăudându’l pre el, cum se cădeà, preoții și toată mulțimea lor glăsuind aliluiea, cu bucurie s’au despărțit.

14Și așà pre cel căzut din cei pângăriți fiind de un neam cu ei, pre drum îi certà și cu arătări îi omorà.

15Și într’aceiaș zi au omorît mai mult decât trei sute de bărbați și s’au bucurat și s’au veselit omorînd pre cei fărădelege.

16Iar cei ce s’au lipit de Dumnezeu până la moarte, desăvârșit dobândirea mântuirei luând, au mers din cetate încununați cu de toate felurile de flori cu bun miros, cu veselie și cu strigare de laude, și cu cântări de toate viersurile, mulțumind Dumnezeului celui sfânt al părinților, Mântuitorului lui Israil.

17Și sosind la Ptolemaida, care pentru firea locului se numește Rodoforon, (adică aducătoare de trandafir); unde’i așteptà pre ei tabăra după sfatul lor cel de obște.

18Șapte zile au făcut acolo ospăț de mântuire, dându-le lor împăratul cu bună inimă toate cele de lipsă la călătorie fieștecăruia până la casa lui.

19Și sosind în pace cu cuvioase mărturisiri, așijderea și acolo au rânduit a țineà aceste zile de veselie.

20Care și sfințindu-le cu stâlp la locul ospățului rugăciune așezând, s’au dus nevătămați, slobozi și foarte veseli pre pământ și pre mare și pre rîu mântuiți fiecare cu porunca împăratului la casa sa.

21Și mai multă putere decât mai ’nainte având întru vrăjmași, cu mărire și cu frică și de nimeni întru nimic clătindu-se din averile sale.

22Și toate ale sale toți după scrisoare le-au luat, cât cei ce aveau câte cevà de ale lor, cu mare frică le dà lor, măriri desăvârșit făcând lui Dumnezeu cel prea mare pentru mântuirea lor.

23Bine este cuvântat Dumnezeu izbăvitorul lui Israil în vremi veșnice, Amin.