Cuviosul Pahomie cel Mare

Pahomie s-a născut din părinți păgâni lângă Esna, în Egiptul de Sus, în ultimii ani ai secolului al III-lea. Înrolat în armată la douăzeci de ani, a fost ținut cu alți recruți peste noapte într-o închisoare, iar creștinii din partea locului au venit cu pâine și mâncare pentru niște străini pe care nu-i cunoșteau. Mișcat de bunătatea lor, a fost botezat după ce a fost eliberat și a devenit ucenic al pustnicului Palamon.

La Tabennisi, pe Nil, a adunat monahii într-o comunitate care trăia sub un singur acoperiș și o singură regulă, cu muncă, mese și rugăciune în comun. Acesta a fost începutul monahismului de obște, care s-a răspândit din Egipt în toată lumea creștină. Sora lui Maria, la invitația lui, a condus în apropiere o comunitate de femei. La moartea sa, pe la 348, era în fruntea unei întregi rețele de mănăstiri de-a lungul Nilului.