Cuviosul Ilarion cel Nou, din mănăstirea Dalmatului

Ilarion, fiul unui capadocian care slujea la masa împăratului, s-a făcut monah la douăzeci de ani și a intrat în mănăstirea Dalmat de lângă Constantinopol, unde a fost ucenic al lui Grigorie Decapolitul. A lucrat zece ani în grădina mănăstirii și l-a luat ca model pe Ilarion cel Mare, de aceea numele lui, „cel Nou”. Împotriva voinței sale a fost făcut preot și, la îndemnul patriarhului Nichifor, egumen.

Sub împărații iconoclaști Leon al V-lea și Teofil a fost bătut, întemnițat în mai multe mănăstiri și exilat pe insula Afusia. Între persecuții o femeie cucernică l-a adăpostit pe moșia ei; acolo, spune Viața lui, a văzut sufletul lui Teodor Studitul purtat la cer. Când împărăteasa Teodora a restabilit icoanele în 843, s-a întors la mănăstirea lui și a murit trei ani mai târziu, în 845.