Cuviosul Efrem Sirul

Efrem s-a născut circa 306 la Nisibe în Mesopotamia și a slujit Biserica ei ca diacon și învățător. Când Nisibe a fost predată Persiei în 363, s-a mutat cu mulți creștini la Edesa, unde a trăit ca nevoitor într-o peșteră din afara cetății și a predat în școala ei. Tradiția spune că l-a întâlnit pe Vasile cel Mare la Cezareea.

A scris sute de imnuri în siriacă, puse pe melodii pentru coruri de femei, și comentarii la Scripturi; este numit „Harpa Duhului”. Rugăciunea din Postul Mare „Doamne și Stăpânul vieții mele” îi este atribuită în mod tradițional. În timpul unei foamete la Edesa, circa 372–373, a organizat ajutorul și îngrijirea bolnavilor cu banii bogaților cetății. A murit curând după aceea, în 373 (unele izvoare dau un an mai târziu).