Sfântul Apostol Iacob, fratele Domnului după trup

Iacob, numit „fratele Domnului” (Galateni 1, 19), a condus obștea creștină din Ierusalim după ce apostolii s-au risipit. Faptele îl arată vorbind hotărât la Sinodul de la Ierusalim (Fapte 15), iar Epistola lui Iacob îi este atribuită în mod tradițional. Tradiția răsăriteană, urmată de Viețile de la Rostov, spune că era fiul lui Iosif dintr-o căsătorie mai veche.

Cunoscut ca Iacob cel Drept, era vestit pentru viața lui aspră; Hegesip spune că genunchii i se făcuseră tari ca ai unei cămile de atâta rugăciune. Istoricul iudeu Iosif Flaviu consemnează că marele preot Anan l-a pus să fie ucis cu pietre în 62; Hegesip adaugă că a fost aruncat de pe Templu și omorât cu un ciocan de dogar. Vechea Liturghie a Sfântului Iacob îi poartă numele.