1Și a grăit David Domnului cuvintele cântării aceștia în ziua în care l-au izbăvit pre el Domnul din mâna tuturor vrăjmașilor lui și din mâna lui Saul și a zis:
2Doamne, piatra mea! Și tăria mea! Și scăparea mea!
3Dumnezeul meu păzitor va fi mie, și voiu nădăjduì spre dânsul, apărătorul meu și cornul mântuirii mele, ajutorul meu și scăparea mântuirii mele, de cel nedrept mă va mântuì.
4Lăudând voiu chemà pre Domnul, și de vrăjmașii mei mă voiu mântuì.
5Că m’au cuprins durerile morții, și rîurile fărădelegii m’au turburat.
6Durerile morții m’au încunjurat, întâmpinatu-m’au greutățile morții.
7Întru necazul meu voiu chemà pre Domnul, și către Dumnezeul meu voiu strigà, și va auzì din Biserica cea sfântă a sa glasul meu, și strigarea mea întru urechile lui.
8Și s’a clătit și s’a cutremurat pământul, și temeliile cerului împreună s’au turburat și s’au clătit, că s’au mânieat pre dânsele Domnul.
9Suitu-s’a fum întru mâniea lui, și foc din gura lui va mâncà, cărbuni s’au ațâțat dela dânsul.
10Și au plecat cerurile și s’au pogorît, și negură supt picioarele lui.
11Și au șezut preste Heruvimi, și au zburat, și s’au arătat preste aripile vânturilor.
12Și au pus întuneric ascunderea lui împrejurul lui cortul lui, întunericul apelor au îngrășat în norii văzduhurilor.
13Din strălucirea cea dinaintea lui s’au ațâțat cărbuni de foc.
14Tunat-au din cer Domnul, și cel înalt și-au dat glasul său.
15Și au trimis săgeți, și i-au risipit pre ei, și au fulgerat fulger și i-au turburat pre ei.
16Și s’au arătat izvoarele apelor, și s’au descoperit temeliile lumii de certarea Domnului, de suflarea duhului mâniei lui.
17Trimis-au dintru înălțime și m’au luat, ridicatu-m’au din ape multe.
18Mântuitu-m’au de vrăjmașii mei cei tari, de cei ce mă urăsc pre mine, că s’au mai întărit decât mine.
19Întâmpinatu-m’au ei în ziua necazului meu, și au fost Domnul întărirea mea.
20Și m’au scos întru lărgime, și m’au izbăvit, că bine au voit întru mine.
21Și mi-au răsplătit mie Domnul după dreptatea mea, și după curățiea mâinilor mele va răsplătì mie.
22Că am păzit căile Domnului, și n’am făcut păgânătate despre Dumnezeul meu.
23Că toate judecățile lui înaintea mea sunt, și îndreptările lui nu s’au depărtat dela mine.
24Și voiu fi fără de prihană cu dânsul, și mă voiu păzì de fărădelegea mea.
25Și’mi va răsplătì mie Domnul după dreptatea mea și după curățiea mâinilor mele înaintea ochilor lui.
26Cu cel cuvios, cuvios voi fi, și cu omul cei desăvârșit, desăvârșit vei fi.
27Și cu cel ales, ales vei fi, și cu cel îndărătnic te vei îndărătnicì.
28Și pre poporul cel sărac vei mântuì, și ochii mândrilor vei smerì.
29Că tu ești luminătorul meu Doamne, și Domnul îmi va luminà întunericul meu.
30Că întru tine mă voiu izbăvì de ispită, și întru Dumnezeul meu voiu trece zidul.
31Dumnezeul meu fără prihană este calea lui, cuvântul Domnului cu foc lămurit scutitor este tuturor celor ce nădăjduesc spre dânsul.
32Cine este Dumnezeu afară de Domnul? Și cine este făcător afară de Dumnezeul nostru?
33Cel tare care mă întărește cu putere, și au pus fără prihană calea mea.
34Cel ce pune picioarele mele ca ale cerbului, și preste cele înalte mă pune.
35Cel ce învață mâinile mele la răsboiu, și sfărâmă arc de aramă în brațele mele.
36Și ai dat mie scuteală de mântuirea mea, și ascultarea ta m’a înmulțit pre mine.
37Lărgit-ai pașii mei supt mine, și n’au slăbit picioarele mele.
38Gonì-voiu pre vrăjmașii mei, și voiu prinde pre dânșii, și nu mă voiu întoarce, până ce voiu sfârșì pre ei.
39Și voi frânge pre dânșii, și nu se vor sculà, și vor cădeà supt picioarele mele.
40Și mă vei întărì cu putere spre răsboiu, împiedecà-vei pre cei ce se scoală asupra mea, supt mine.
41Și al vrăjmașilor mei mi-ai dat mie dosul, și pre cei ce mă urăsc pre mine i-ai pierdut.
42Strigà-vor, și nu este cine să-i ajute, către Domnul, și nu i-a auzit pre ei.
43Și am zdrumicat pre ei ca țărâna pământului, ca tina din drumuri i-am supțieat pre ei.
44Și mă vei izbăvì de sabiea noroadelor, păzì-mă-vei cap neamurilor, poporul pre care n’am cunoscut, a slujit mie.
45Fii streini au mințit mie, cu auzul urechii m’au ascultat.
46Fii streini se vor lepădà și vor șchiopà din cărările lor.
47Viu este Domnul, și binecuvântat este păzitorul meu, și se va înălțà Dumnezeul meu, păzitorul mântuirii mele.
48Tare este Domnul cel ce dă izbândiri mie, și a supus noroade supt mine.
49Și m’au scos pre mine dela vrăjmașii mei, și dela cei ce se scoală asupra mea mă vei înălțà, de omul nedrept mă vei izbăvì.
50Pentru aceasta mă voiu mărturisì ție Doamne întru neamuri, și numelui tău voiu cântà.
51Cel ce mărești mântuirile împăratului, și faci milă unsului tău lui David și seminției lui până în veac.