Zaharia 8

1Și a fost cuvântul Domnului atotțiitorul, zicând:

2Acestea zice Domnul atotțiitorul: răvnit-am Ierusalimul și Sionul cu râvnă mare, și cu mânie mare l-am râvnit.

3Așà zice Domnul: întoarce-mă-voiu spre Sion, și voiu lăcuì în mijlocul Ierusalimului, și se va chemà Ierusalimul cetate adevărată, și muntele Domnului atotțiitorul, munte sfânt.

4Acestea zice Domnul atotțiitorul: încă vor ședeà bătrânii și bătrânele în ulițele Ierusalimului, fiecare având toiagul său în mâna sa pentru mulțimea zilelor.

5Și ulițele cetății se vor umpleà de prunci și de fete, jucându-se în ulițele ei.

6Acestea zice Domnul atotțiitorul: de va fì cu neputință înaintea rămășițelor poporului acestuia în zilele acelea, au doară și înaintea mea cu neputință va fi? Zice Domnul atotțiitorul.

7Acestea zice Domnul atotțiitorul: iată, eu voiu mântuì pre poporul meu din pământul răsăritului, și din pământul apusului.

8Și’l voiu aduce pre dânsul, și’l voiu așeza în mijlocul Ierusalimului, și’mi va fi mie popor, și eu voiu fì lui Dumnezeu întru adevăr și întru dreptate.

9Acestea zice Domnul atotțiitorul: să se întărească mâinile voastre, cari auziți în zilele acestea cuvintele acestea din gura prorocilor, din ziua întru care s’a întemeiat casa Domnului atotțiitorul, și de când s’a zidit Biserica.

10Pentrucă mai înainte de zilele acestea plata oamenilor nu va fì spre dobândă, și preț nu vor aveà vitele, și nici cel ce va intrà, nici cel ce va ieșì nu va aveà pace de necaz, și voiu trimite pre toți oamenii, pre fiecare asupra vecinului său.

11Iar acum nu după zilele cele dintâiu voiu face eu în zilele acestea rămășițelor poporului acestuia, zice Domnul atotțiitorul.

12Ci voiu face pace. Viea va dà rodul său, și pământul va dà odraslele sale, și cerul va dà roua sa, și voiu face să moștenească rămășițele poporului meu toate acestea.

13Și va fì, în ce chip ați fost blestem întru neamuri, casa lui Iuda și casa lui Israil, așà vă voiu mântuì pre voi, și veți fì întru binecuvântare, îndrăzniți, și să se întărească mâinile voastre.

14Pentrucă așà zice Domnul atotțiitorul: în ce chip am gândit să vă necăjesc pre voi, când m’au mâniat pre mine părinții voștri, zice Domnul atotțiitorul, și nu mi-au părut rău.

15Așà sunt gata, și am gândit în zilele acestea să fac bine Ierusalimului și casei lui Iuda: îndrăzniți.

16Acestea sunt cuvintele care să le faceți: grăiți adevărul fieștecare către vecinul său, adevăr și judecată de pace, și drept judecați în porțile voastre.

17Și nimenea din voi rău vecinului său să nu gândească în inima sa, și jurământul cel mincinos să nu’l iubiți, pentrucă toate acestea le-am urît, zice Domnul atotțiitorul.

18Și a fost cuvântul Domnului atotțiitorul către mine, zicând:

19Acestea grăește Domnul atotțiitorul: postul al patrulea și postul al cincilea și postul al șaptelea și postul al zecelea vor fì casei Iudei spre bucurie și spre veselie și spre sărbători bune, și vă veseliți, și adevărul și pacea să o iubiți.

20Acestea zice Domnul atotțiitorul: încă vor venì popoare multe și cei ce lăcuesc în cetăți multe.

21Și se vor adunà cei ce lăcuesc în cinci cetăți, într’o cetate, zicând: mergând să mergem să ne rugăm feței Domnului, și să căutăm fața Dumnezeului atotțiitorul, merge-voiu și eu.

22Și vor venì popoare multe și neamuri multe, și vor căutà fața Domnului atotțiitorul în Ierusalim, ca să facă milostivă fața Domnului.

23Acestea zice Domnul atotțiitorul: în zilele acelea apucà-se-vor zece oameni din toate limbile neamurilor, și se vor apucà de poala hainei bărbatului Jidov, zicând: merge-vom cu tine, că am auzit că Dumnezeu cu voi este.