Zaharia 4

1Și s’a întors îngerul cel ce grăià mie, și m’a deșteptat pre mine, ca și cum se deșteaptă omul din somnul său.

2Și a zis către mine: ce vezi tu? Și am zis: văzut-am, și iată un sfeșnic tot de aur, și candelă deasupra lui, și șapte făclii pre el, și șapte clește la făcliile cele de pre el.

3Și doi maslini deasupra lui, unul deadreapta candelei lui și altul deastânga.

4Și am întrebat, și am zis către îngerul cel ce grăià cu mine, zicând: ce sunt acestea Doamne?

5Și a răspuns îngerul cel ce grăià cu mine, și a zis către mine, zicând: nu cunoști ce sunt acestea? Și am zis: nu Doamne.

6Și a răspuns și a zis către mine, zicând: acesta este cuvântul Domnului către Zorovavel, zicând: nu întru putere mare, nici întru tărie, ci întru Duhul meu, zice Domnul atotțiitorul.

7Cine ești tu muntele cel mare înaintea lui Zorovavel ca să îndreptezi? Și voiu scoate piatra moștenirei, tocmirea harului, harul ei.

8Și a fost cuvântul Domnului către mine zicând:

9Mâinile lui Zorovavel au întemeiat casa aceasta, și mâinile lui o vor săvârșì, și vei cunoaște că Domnul atotțiitorul m’au trimis la tine.

10Că cine a trecut cu vederea zilele cele mici? Și se vor bucurà, și vor vedeà piatra cea de cositor în mâna lui Zorovavel, acești șapte sunt ochii Domnului, cari privesc preste tot pământul.

11Și am răspuns și am zis către el: ce sunt acești doi maslini deadreapta și deastânga candelei?

12Și am întrebat a doua oară, și am zis către el: ce sunt acele două stâlpări de maslini din mâinile celor două mucări de aur, cele ce varsă și aduc iarăș cleștele cele de aur?

13Și a zis către mine: nu știi ce sunt acestea? Și am zis: nu Doamne.

14Și au zis: aceștia sunt doi fii ai ungerii, ce stau înaintea Domnului a tot pământul.