Zaharia 5

1Și m’am întors și am ridicat ochii mei și am văzut și iată o secere zburând.

2Și a zis către mine: ce vezi tu? Și eu am zis: văz o secere zburând de douăzeci de coți de lungă, și de zece coți de lată.

3Și a zis către mine: această secere este blestemul, care iese preste fața a tot pământul, că tot furul de acum înainte până la moarte se va pedepsì, și tot cel ce jură strâmb de acum înainte până la moarte se va pedepsì.

4Și o voiu scoate pre ea, zice Domnul atotțiitorul, și va intrà în casa furului, și în casa celui ce jură strâmb pre numele meu cu minciună, și va lăcuì în mijlocul casei lui, și o va pierde pre ea, și lemnele ei și pietrele ei.

5Și a ieșit îngerul cel ce grăià cu mine, și a zis către mine: caută cu ochii tăi și vezi ce este aceasta care iese?

6Și am zis: ce este? Și a zis: aceasta este măsura care iese, și aceasta este strâmbătatea lor în tot pământul.

7Și iată un talant de plumb ridicat, și iată o muiere ședeà în mijlocul măsurii.

8Și a zis: aceasta este fărădelegea, și o a aruncat pre ea în mijlocul măsurii, și a aruncat piatra cea de plumb în gura ei.

9Și am ridicat ochii mei, și am văzut, și iată două muieri ieșind, și duh erà în aripile lor, și acestea aveau aripi ca de pupăză, și a ridicat măsura între pământ și între cer.

10Și am zis către îngerul cel ce grăià cu mine: unde duc acestea măsura? Și a zis către mine: să zidească ei casă în pământul Vavilonului și să’i gătească, și o vor pune pre ea acolo pre temelia sa.