Zaharia 11

1Deschide Livane porțile tale, și să mănânce focul chedrii tăi.

2Vaite-se pinul, că a căzut chedrul, că foarte dosădiți s’au făcut cei măriți. Văitați-vă stejarii Vasanitidei, că s’a smuls dumbrava cea împreună sădită.

3Glasul păstorilor celor ce plâng, pentrucă ticăloasă s’a făcut mărirea lor, glasul leilor celor ce răcnesc, că s’a dosădit măreția Iordanului.

4Acestea zice Domnul atotțiitorul: pașteți oile junghierei.

5Care cei ce le-au câștigat le junghieau, și nu le păreau rău, și cei ce le vindeau ziceau: bine este cuvântat Domnul, că ne-am îmbogățit, și păstorii lor nu pătimeau nimic pentru ele.

6Pentru aceea mai mult nu voiu cruțà pre cei ce lăcuesc pământul zice Domnul; și iată eu dau pre oameni, pre fieștecare în mâinile aproapelui său, și în mâinile împăratului lui, și vor tăià pământul, și nu voiu scoate din mâna lor.

7Și voiu paște oile junghierii în Hananitida, și voiu luà mie două toiege, pre unul l-am numit frumusețe și pre celalt l-am chemat funie, și voiu paște oile.

8Și voiu luà pre cei trei păstori întru o lună, și se va îngreuià sufletul meu asupra lor, că și sufletele lor răgneau asupra mea.

9Și am zis: nu voiu paște pre voi, ce moare moară, și ce lipsește lipsească, și ceilalți mănânce fieștecare cărnurile de aproapelui său.

10Și voiu luà toiagul meu cel frumos, și’l voiu aruncà, ca să stric legătura mea de pace, care am legat cu toate popoarele pământului.

11Și se va stricà în ziua aceea, și vor cunoaște toți Hananeii pre oile cele păzite mie; că cuvântul Domnului este.

12Și voiu zice către ei: de este bine înaintea voastră, dați prețul meu, sau vă lepădați? Și au pus prețul meu treizeci de arginți.

13Și au zis Domnul către mine: aruncă’i pre ei în topitoare, și vezi de este lucru lămurit, în ce chip m’au ispitit ei, și am luat cei treizeci de arginți, și i-am aruncat în topitoare în casa Domnului.

14Și am aruncat al doilea toiag al meu, care erà funie, ca să stric legătura de pace între Iuda și între Israil.

15Și au zis Domnul către mine: ia’ți încă ție vase păstorești, de păstor nechibzuit.

16Că iată eu voiu ridicà păstor pre pământ, pre ceea ce lipsește nu o va cercetà, și pre cea rănită nu o va căutà, și pre cea struncinată nu o va vindecà, și pre cea întreagă nu o va îndreptà, și cărnurile celor alese le va mâncà, și închieturile lor le va sfărâmà.

17O cei ce pașteți cele deșarte! Cei ce ați lăsat oile, sabie preste brațul lui și preste ochiul cel drept al lui, brațul lui uscându-se se va uscà, și ochiul cel drept al lui orbindu-se se va orbì.