Zaharia 2

1Și am ridicat ochii mei și am văzut, și iată un bărbat, și în mâna lui funie măsurătoare de pământ.

2Și am zis către el: unde mergi tu? Și el a zis către mine: să măsor Ierusalimul, și să văz cât este lărgimea lui, și cât este lungimea.

3Și iată îngerul cel ce grăià întru mine, stà, și alt înger ieșià întru întâmpinarea lui.

4Și a grăit către el zicând: aleargă și grăiește către tânărul acela, zicând: plin de rod se va lăcui Ierusalimul de mulțime de oameni și de vite, care vor fì în mijlocul lui.

5Și eu voiu fì lui, zice Domnul, zid de foc împrejur, și cu mărire în mijlocul lui.

6O! O! fugiți din pământul miezului nopței, zice Domnul, că dela patru vânturi ale cerului vă voiu adunà pre voi, zice Domnul.

7În Sion scăpați cei ce lăcuiți fata Vavilonului.

8Că acestea zice Domnul atotțiitorul: pre urma mărirei m’a trimis pre mine la neamurile cele ce v’au prădat pre voi, că cel ce se atinge de voi, ca cel ce se atinge de lumina ochiului lui.

9Că iată eu aduc mâna mea preste ei, și vor fì pradă celor ce le-au slujit lor, și veți cunoaște că Domnul atotțiitorul m’au trimis pre mine.

10Mângâe-te și te veselește fata Sionului, că iată eu viu și voiu lăcuì în mijlocul tău, zice Domnul.

11Și vor alergà neamuri multe la Domnul în ziua aceea și vor fì lui popor și vor lăcuì în mijlocul tău, și vei cunoaște, că Domnul atotțiitorul m’au trimis la tine.

12Și va moștenì Domnul pre Iuda, partea sa în pământul cel sfânt și iarăș va alege Ierusalimul.

13Să se teamă tot trupul de fața Domnului, că s’au sculat din norii cei sfinți ai săi.