Neemia 4

1Și a fost dacă a auzit Sanavalat, că noi zidim zidul, i-a părut rău, și s’a mânieat foarte și a batjocorit pre Jidovi.

2Și a zis înaintea fraților săi: răsboinicii din Somoria, Jidovii aceștia zidesc cetatea lor? Oare jertfesc? Oare puteà-vor? Și astăzi închegà-vor pietrile din cenușa pământului celui ce a fost ars?

3Și Tovia Amoniteanul alăturea cu el a venit, și a zis către dânșii: Au jertfesc? Sau vor mâncà în locul lor? Au nu se va suì o vulpe și va surpà zidul pietrilor lor?

4Auzi Dumnezeul nostru, că ne-am făcut batjocură, întoarce ocara lor în capul lor, și-i dă pre ei batjocură în pământul robiei.

5Și să nu acoperi fărădelegea lor, și păcatul lor dela fața ta să nu se șteargă, că au batjocorit pre cei ce zideau.

6Și am zidit zidul și s’a încheiat tot zidul până la jumătatea lui, și s’a făcut inima poporului ca să zidească.

7Și a fost dacă au auzit Sanavalat și Tovia și Aravil și Amonitenii și Azutenii, că s’au înălțat zidurile Ierusalimului, și au început a se astupà spărturile, le-au părut lor rău foarte.

8Și s’au adunat ei toți împreună să vie și să tăbărască în Ierusalim, ca să-l piarză.

9Și ne-am rugat către Dumnezeul nostru, și am pus streji împrotiva lor, ziua și noaptea.

10Și a zis Iuda: zdrobească-se tăriea vrăjmașilor, că pământ este mult și noi nu putem zidì.

11Și au zis cei ce ne necăjeau pre noi: nu vor ștì și nu vor vedeà până când vom venì în mijlocul lor, și îi vom ucide pre ei și îi vom face a încetà din lucru.

12Și a fost dacă veniră Jidovii, cei ce lăcuiau aproape de ei, ne-au zis nouă: se suie din toate locurile asupra noastră.

13Și am pus la cele mai din jos ale locului de după zid spre apărare, și am pus poporul după neamuri cu săbiile sale și cu lăncile sale și cu arcele sale.

14Și am văzut, și m’am sculat, și am zis către cei cinstiți și către mai marii oștirii și către celalt popor: nu vă temeți de fața lor, aduceți-vă aminte de Dumnezeul nostru cel mare și înfricoșat, și vă oștiți pentru frații voștri, pentru fiii voștri, pentru fetele voastre, pentru femeile voastre și pentru casele voastre.

15Și a fost dacă au auzit vrăjmașii noștri că am prins de veste, au risipit Dumnezeu sfatul lor, și ne-am întors toți la zid, fiecare la lucrul său.

16Și a fost din ziua aceea jumătate din cei rânduiți făceau lucrul, și jumătate dintr’înșii stau gata de bătaie, cu fuști, cu pavăze, cu arce și cu platoșe, și dinapoi erau căpeteniile a toată casa Iudei.

17Și cei ce cărau erau întrarmați, cu o mână făceau lucrul lor și cu alta țineau arma.

18Și zidarii fiecare erà încins cu sabiea sa preste coapsa sa când zideà, și cel ce trâmbițà aveà buciumul lângă el.

19Și am zis către cei cinstiți și către boieri și către celalt popor: lucrul este larg și mult, și noi ne împrăștiem pre zid fiecare departe de fratele său.

20Ori în ce loc veți auzì glasul buciumului, acolo să vă adunați la noi, și Dumnezeul nostru se va răsboì pentru noi.

21Iar noi să facem lucrul, și jumătate dintr’înșii să ție lăncile din răvărsatul zorilor până la ieșirea stelelor.

22Și în vremea aceea am zis poporului: fiecare cu sluga sa mâneți preste noapte în Ierusalim, și să fiți voi noaptea streaje și ziua la lucru.

23Și eram eu și frații mei și slugile și oamenii, cari strejuiau după mine, nici unul dintre noi nu se desbrăcà de hainele sale, și la apă cu arma.