Neemia 2

1Și a fost în luna Nisan în anul al douăzecilea al lui Artasasta împăratul, și erà vinul înaintea mea, și am luat vinul și l-am dat împăratului, și nu erà altul înaintea lui.

2Și mi-a zis împăratul: pentru ce este fața ta tristă și nu ești mai cu fire? Și nu este aceasta, fără numai răutatea inimii, și m’am temut mult foarte.

3Și am zis împăratului: împăratul în veac să trăiască; cum să nu fie tristă fața mea, că cetatea, casa mormânturilor părinților mei s’a pustiit și porțile ei s’au ars cu foc.

4Și a zis mie împăratul: pentru cine ceri tu aceasta? Și m’am rugat către Domnul Dumnezeul cerului.

5Și am zis împăratului: de este bine înaintea împăratului, și de place sluga ta înaintea ta, să-l trimiți în Iudeia la cetatea mormânturilor părinților mei, și o voia zidì pre ea.

6Și mi-a zis împăratul și țiitoarea, care ședeà lângă el: până când va fi călătoriea ta, și când te vei înnapoià? Și a plăcut înaintea împăratului și m’a trimis și i-am pus lui soroc.

7Și am zis împăratului: de se pare împăratului bine să-mi deà cărți la domnii cei dincolo de rîu, ca să mă treacă până voiu sosì la Iuda.

8Și carte la Asaf păzitorul pădurii, care este a împăratului, să-mi dea lemne, să acoper porțile turnului casei și la zidul cetății și la casa în care voiu intrà. Și mi-a dat mie împăratul, că mâna lui Dumnezeu cea bună erà cu mine.

9Și am venit la domnii cei dincolo de rîu, și le-am dat lor cărțile împăratului, și a trimis cu mine împăratul căpitani de oaste și călăreți.

10Și a auzit Sanavalat al lui Aroni și Tovia sluga lui Amoni, și le-au părut rău și s’au întristat, căci a venit om să caute binele fiilor lui Israil.

11Și am venit în Ierusalim și am fost acolo trei zile.

12Și m’am sculat noaptea eu și puțini oameni cu mine, și n’am spus nici unui om, ce au dat Dumnezeu în inima mea să fac cu Israil, și altă vită n’a fost cu mine, fără numai dobitocul pre care eu am încălecat.

13Și am ieșit pre poarta văii către gura izvorului smochinilor și la poarta gunoiului, și socoteam zidul Ierusalimului cel stricat și porțile lui cele arse cu foc.

14Și am trecut la poarta fântânii și la scăldătoarea împăratului, și nu aveà loc dobitocul meu pre unde să mă treacă.

15Și m’am suit pre zidul pârîului noaptea, și am socotit zidul și iar am venit la poarta văii și m’am înnapoiat.

16Iar păzitorii n’au știut, unde am mers și ce fac, și Jidovilor și Preoților și celor cinstiți și căpeteniilor și celorlalți, cari făceau lucrurile, până atunci n’am spus.

17Și am zis către ei: voi vedeți răul acesta întru care suntem, cum s’a pustiit Ierusalimul, și porțile lui s’au dat focului, veniți și să zidim zidul Ierusalimului și să nu mai fim de ocară.

18Și le-am spus lor mâna lui Dumnezeu cea bună, care este cu mine și cuvintele împăratului, care mi-a grăit mie, și am zis: să ne sculăm și să zidim, și s’au întărit mâinile lor spre bine.

19Și auzind Sanavalat al lui Aroni și Tovia sluga lui Amoni și Ghisam al lui Aravi, ne-au batjocorit și au venit la noi, și au zis: ce este lucrul acesta, care îl faceți, au asupra împăratului vreți voi să vă sculați?

20Și le-am răspuns lor cuvânt, și le-am zis: Dumnezeul cerului, acela ne va ajutà nouă, și noi slugile lui curați, deci vom zidì; iar vouă nu este parte, dreptate și pomenire în Ierusalim.