Cuviosul Antonie cel Mare

Antonie s-a născut circa 251 într-o familie creștină dintr-un sat din Egiptul de Mijloc. Părinții lui au murit când avea vreo douăzeci de ani. Auzind în biserică cuvintele Evangheliei „Mergi, vinde ce ai și dă săracilor”, și-a dat pământul familiei, și-a așezat sora cea mică într-o obște de fecioare și a plecat să viețuiască în nevoință, întâi lângă satul lui, apoi închis într-un mormânt, apoi douăzeci de ani într-o fortăreață părăsită din pustie.

Când a ieșit, ucenici s-au adunat în jurul lui, și el este amintit ca părintele monahismului creștin. Ultimele decenii și le-a petrecut pe un munte de lângă Marea Roșie, unde se înalță astăzi mănăstirea Sfântului Antonie. A murit în 356, la vârsta de aproape 105 ani, cerând ca mormântul lui să fie ținut tainic. Viața lui, scrisă de Atanasie al Alexandriei, a fost citită în toată lumea creștină.