Sfântul Ierarh Sava, arhiepiscopul Serbiei

Sava, născut Rastko, era cel mai mic fiu al lui Ștefan Nemania, stăpânitorul Serbiei. Adolescent fiind, a părăsit pe ascuns curtea tatălui său și a plecat la Muntele Athos, unde s-a făcut monah; mai târziu tatăl său i s-a alăturat acolo, ca monahul Simeon. Împreună au refăcut mănăstirea pustiită Hilandar și au făcut din ea un așezământ sârbesc, iar Sava a scris o regulă pentru monahii ei.

În 1219, la Niceea, unde trăiau împăratul și patriarhul bizantin după căderea Constantinopolului în mâinile cruciaților, Sava a fost sfințit primul arhiepiscop al unei Biserici sârbe autonome. Și-a organizat eparhiile și a scris primele Vieți sârbești. La întoarcerea din al doilea pelerinaj în Țara Sfântă, a murit la Târnovo, capitala bulgară, în ianuarie 1236. Moaștele lui au fost duse la Mileșeva; în 1594 otomanii le-au ars pe dealul Vračar din Belgrad, unde se înalță acum marea lui biserică.