Fericitul Maxim, cel nebun pentru Hristos, făcătorul de minuni din Moscova

Maxim din Moscova a fost un „nebun pentru Hristos”, un ascet care luase înfățișarea nebuniei. Se știe puțin despre viața lui în afara a ceea ce păstrează tradiția: umbla pe străzile Moscovei aproape gol, pe frig și pe căldură, și a oprit mulți negustori de la învoieli necinstite. I se atribuie cuvinte, ca „Deși iarna e cruntă, raiul e dulce”.

A trăit în prima jumătate a secolului al XV-lea, într-o vreme grea de stăpânire tătară, foamete și ciumă. A murit la 11 noiembrie 1433 (unele surse spun 1434) și a fost îngropat lângă biserica Sfinților Boris și Gleb de pe strada Varvarka. Moaștele lui au fost găsite în 1547 și din nou în 1698; după un incendiu din 1737, moaștele păstrate au fost întoarse în 1768 la biserica ce poartă numele lui.