Fericitul Andrei, cel nebun pentru Hristos

Andrei este cunoscut dintr-o lungă Viață care îl așază la Constantinopol, în vremea împăratului Leon al VI-lea Înțeleptul (886–912). Aceasta spune că era un rob în casa unui om numit Teognost, care l-a pus să învețe carte; după un vis, Andrei a început să viețuiască ca nebun pentru Hristos, dormind pe ulițe, pe jumătate dezbrăcat și batjocorit, și rugându-se nopțile.

Viața povestește că în timpul unei privegheri la biserica Vlaherne, el și ucenicul său Epifanie au văzut-o pe Maica Domnului întinzându-și vălul peste popor; această vedenie a stat la baza sărbătorii Acoperământului. Tradiția așază moartea lui circa 936. Mulți cercetători socot că Viața a fost scrisă în secolul al X-lea și se îndoiesc că Andrei a fost o persoană istorică.