Explorează › Hărți vechi › Țările străbătute de apostoli
Deschide harta la dimensiune completă (3000 × 2535)Biblioteca Congresului, Divizia de geografie și hărți · domeniu public Hărți vechi · 1826
Țările străbătute de apostoli Cartograf: Tanner, Henry Schenck · Anul: 1826
Din „Atlasul geografiei antice”, publicat de Henry S. Tanner la Philadelphia în 1826 „pentru a lămuri scrierile autorilor antici, atât sacri, cât și profani”. Planșa cuprinde lumea romană de la Italia până la Mesopotamia; o linie punctată arată călătoria pe mare a lui Pavel de la Ierusalim la Roma, cu nota de la Malta: „aici Sfântul Pavel a naufragiat”.
Harta la Biblioteca Congresului
Hărți vechi ale Țării Sfinte, 1600–1881: Biblioteca Congresului, Divizia de geografie și hărți (domeniu public; numerele găsite prin Wikimedia Commons, imaginile de pe serverul bibliotecii); textele sunt ale noastre
Pasaje Fapt 27:1–44 Iar după ce s’a judecat ca să mergem noi în Italia, dat-au pre Pavel și pre alții oarecari legați unui sutaș anume Iulie, din ceata Sevastienească. Și intrând într’o corabie dela Adramit, vrând să mergem pre lângă locurile Asiei, am purces; fiind cu noi Aristarh, Machedoneanul din Tesalonic. Și a doua zi am venit în Sidon. Și cu iubire de oameni arătându-se Iulie către Pavel, i-a dat voie să meargă pre la prieteni să dobândească purtare de grije. Și de acolo purcezând, am venit supt Chipru, pentrucă vânturile erau împrotivă. Și trecând marea Chilichiei și a Pamfiliei, am venit în Mira Lichiei. Și acolo aflând sutașul o corabie din Alexandria mergând în Italia, ne-a băgat pre noi într’însa. Și în multe zile vâslind cu zăbavă și abia sosind lângă Cnid, nelăsându-ne pre noi vântul, am trecut pre supt Crit, alăturea cu Salmona; Și de abia trecând, am venit la un loc ce se chemà Limanuri bune, de care erà aproape cetatea Lasia, Și multă vreme trecând, și fiind mergerea corăbiei cu primejdie, pentrucă și postul trecuse, îi sfătuià pre ei Pavel, Zicându-le lor: bărbaților, văz că cu necaz și cu multă pagubă, nu numai a povărei și a corăbiei, ci și a sufletelor noastre, va să fie mergerea corăbiei. Iar sutașul pre cârmaciu și pre căpitanul corăbiei ascultà mai mult, decât cele ce grăià Pavel. Și nefiind limanul bun de iernat, cei mai mulți făceau sfat să se ducă de acolo, ca de ar puteà să ajungă să ierneze în Finica, limanul Critului, care caută spre Liva și spre Hor. Și suflând austrul, părându-le lor că vor dobândì voea sa, plecând au văslit pre marginile Critului. Iar nu după multă vreme s’a întărâtat asupra lui un vânt viforâtor, ce se chiamă Evroclidon. Și răpindu-se corabia și neputând merge împrotiva vântului, slobozindu-ne după valuri ne purtam. Și trecând un ostrov oarecare, ce se chemà Clavdi, abia am putut prinde luntrea. Care trăgându-o în corabie, ajutorințe întrebuințau încingând corabia; și temându-se să nu cază în Sirt, slobozind vetrelele, așà se purtau. Și fiind noi foarte împresurați de viscol, a doua zi au făcut lepădare din corabie; Și a treia zi noi cu mâinile noastre am lepădat uneltele corăbiei. Și nici soarele nici stelele arătându-se în multe zile, și vifor nu puțin fiindu-ne asupră, se luase de acia, toată nădejdea de a ne mântuì noi. Și multă flămânzie fiind, atunci stând Pavel în mijlocul lor, a zis: se cădeà, o bărbaților, ascultându-mă pre mine, să nu fi purces din Crit, și să fi câștigat necazul acesta și paguba. Și acum vă îndemn pre voi să aveți voie bună; că pierire nici unui suflet nu va fi dintru voi, fără numai corăbiei. Că mi-a stătut înainte într’această noapte îngerul lui Dumnezeu, al căruia sunt eu și căruia slujesc, Zicând: nu te teme Pavle; înaintea Chesarului ți se cade să stai; și iată ți-au dăruit ție Dumnezeu pre toți cei ce sunt în corabie cu tine. Drept aceea, fiți cu bună nădejde bărbaților, că cred lui Dumnezeu, că așà va fi precum mi s’a zis mie. Și într’un ostrov oarecare este să cădem noi. Și dacă s’a împlinit a patrusprezecea noapte, purtându-ne noi cu corabia în marea Adriei, pre la miezul nopței le păreà corăbierilor că se apropie la vre o margine; Și slobozind măsura, au aflat stânjini douăzeci, și puțin de acolea trecând și iarăș măsurând, au aflat stânjini cincisprezece. Și temându-se ca nu cumvà în locuri prundoase să cază, aruncând patru anghire despre cârma corăbiei, se rugau să se facă ziuă. Iar corăbierii căutând să fugă din corabie, și slobozind luntrea în mare, cu prilej ca acela, ca și cum ar vreà despre pisc să sloboziască anghirele, Zis-a Pavel sutașului și ostașilor: de nu vor rămâneà aceștia în corabie, voi nu vă veți puteà mântuì. Atunci au tăiat ostașii funiile luntrei și o au lăsat să cază. Iar până când vreà să se facă ziuă, Pavel rugà pre toți să mănânce bucate, zicând: patrusprezece zile sunt astăzi de când n’ați mâncat, așteptând și nimic gustând. Pentru aceea vă rog pre voi să mâncați, că aceasta este spre mântuirea voastră; că nici unuia din voi păr din cap nu va cădeà. Și zicând acestea și luând pâine, a mulțămit lui Dumnezeu înaintea tuturor și frângând, a început a mâncà. Și voie bună toți făcând, au luat și ei de au mâncat. Și eram în corabie de toți, suflete două sute și șaptezeci și șase. Și săturându-se de bucate, au ușurat corabia, aruncând grâul în mare. Și dacă s’a făcut ziuă, pământul nu’l cunoșteau; iar vedeau de departe un sân ce aveà țărmuri, la care se sfătuiau, de ar fi cu putință să scoață corabia. Și trăgând afară anghirele, o au slobozit pre mare, și împreună slăbind funiile cârmelor și ridicând vetrila cea mică după vântișorul care suflà, trăgeau spre țărmuri. Și căzând într’un loc dintre două mări s’a înfipt corabia și piscul dinainte s’a împlântat și stà neclătit, iar partea dinapoi se rupeà de sila valurilor. Iar ostașii au făcut sfat să omoare pre cei legați, ca să nu înnoate cinevà și să scape. Iar sutașul, vrând să ferească pre Pavel, a oprit sfatul lor, și a poruncit ca cei ce vor puteà să înnoate, sărind mai întâiu, să iasă la pământ; Iar ceilalți, unii pre scânduri, alții pre altcevà din corabie. Și așà s’a făcut de au scăpat toți la uscat. Fapt 28:1 Și dacă au scăpat, atunci au cunoscut că se chiamă ostrovul Melit.
