BOR 1914 · Capitolul 26 / 27
Leviticul 26
1Să nu vă faceți idoli, nici chipuri cioplite, nici stâlp să nu vă ridicați, nici piatră ca semn să nu puneți în pământul vostru, ca să vă închinați ei; eu Domnul Dumnezeul vostru.
2Sâmbetele mele să le păziți, și de cele sfinte ale mele să vă temeți; eu sunt Domnul.
3De veți umblà întru poruncile mele, și de veți păzì învățăturile mele și le veți face pre ele,
4Voiu da vouă ploaie în vremea sa, și pământul va da rodurile sale, și lemnele câmpilor vor da rodul său.
5Și va ajunge trierișul vostru la culesul viilor, și culesul va ajunge la semănătură, și veți mâncà pâinea voastră întru sațiu, și veți lăcuì statornic în pământul vostru, și războiu nu va trece prin pământul vostru.
6Și voiu da pace în pământul vostru, și veți dormì și nu va fi cine să vă sperie pre voi, și voiu pierde hiarele cele rele din pământul vostru.
7Și veți gonì pe vrăjmașii voștrii, și vor cădeà înaintea voastră uciși.
8Și vor gonì cinci din voi o sută, și o sută din voi vor gonì zece mii, și vor cădeà vrăjmașii voștrii înaintea voastră de sabie.
9Și voiu căutà spre voi, și voiu binecuvântà pre voi, și voiu crește pre voi, și voiu înmulțì pre voi, și voiu întărì legătura mea cu voi.
10Veți mâncà roduri vechi și foarte vechi, și veți lepădà pre cele vechi ca să puneți în loc pre cele noi.
11Și voiu pune legătura mea întru voi, și nu va urî sufletul meu pre voi.
12Și voiu umblà întru voi, și voiu fi vouă Dumnezeu, și voi veți fi mie popor.
13Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, cel ce v’am scos pre voi din pământul Eghipetului, când erați voi robi, și am rupt legătura jugului vostru, și v’am scos pre voi cu putere.
14Iar de nu mă veți ascultà, nici veți face poruncile mele acestea,
15Și nu vă veți plecà lor și judecăților mele, și de se va îngreuià sufletul vostru, ca să nu faceți voi toate poruncile mele, și ca să stricați legătura mea.
16Și o eu voiu face vouă așà: aduce-voiu asupra voastră lipsă, și râea și gălbinarea va orbì ochii voștri, și va topì sufletul vostru, și veți semănà în zadar semințele voastre, și le vor mâncà protivnicii voștrii.
17Și voiu pune fața mea asupra voastră, și veți cădeà înaintea vrăjmașilor voștri; și vor gonì pre voi cei ce vă urăsc pre voi, și veți fugì negonindu-vă nimenea.
18Și de nu mă veți ascultà nici așà, voiu adaoge a vă pedepsi pre voi de șapte ori pentru păcatele voastre.
19Și voiu înfrânge semețiea mândriei voastre, și va fi vouă cerul ca de fier, și pământul vostru ca de aramă.
20Și va fi în zadar tăriea voastră, și pământul vostru nu va da sămânța sa, și lemnul țarinii voastre nu va da rodul său.
21Și dacă și după aceasta veți umblà pe delaturi, și nu veți vreà să mă ascultați, voiu adaoge vouă șapte rane pentru păcatele voastre.
22Și voiu trimite asupra voastră hiarele cele sălbatice ale pământului, și vor mâncà pre voi, și vor nimicì vitele voastre, și voiu împuținà pre voi, și se vor pustii căile voastre.
23Și de nu vă veți învățà cu acestea, ci veți venì către mine rătăcind,
24Și eu voiu venì la voi cu mânie mare, și voiu lovì și eu pre voi de șapte ori pentru păcatele voastre.
25Și voiu aduce preste voi sabie, care izbândește izbânda legăturei, și veți fugì în cetățile voastre, și voiu trimite moarte preste voi, și vă veți da în mâinile vrăjmașilor voștri.
26Când voiu necăjì pre voi cu lipsă de pâine, și vor coace zece femei pâinile voastre într’un cuptor, și vor da pâinile voastre cu cumpăna, și veți mâncà, și nu vă veți săturà.
27Iar de nu mă veți ascultà nici cu acestea, ci veți venì la mine rătăcind,
28Și eu voiu venì la voi cu mânie mare, și voiu pedepsì și eu pre voi de șapte ori, după păcatele voastre.
29Și veți mâncà trupurile feciorilor voștri, și trupurile fetelor voastre veți mâncà.
30Și voiu pustiì stâlpii voștri, și voiu stricà cele de lemn făcute de mâinile voastre, și voiu pune oasele voastre preste oasele idolilor voștri, așà va urî pre voi sufletul meu.
31Și voiu lăsà cetățile voastre, și voiu pustiì cele sfinte ale voastre, și nu voiu mirosì mirosul jertfelor voastre.
32Și voiu pustiì eu pământul vostru, cât se vor mirà de dânsul vrăjmașii voștri cei ce lăcuesc pre dânsul.
33Și voiu risipì pre voi între neamuri, și va topì pre voi sabia cea gonitoare, și va fi pământul vostru pustiu, și cetățile voastre vor fi pustii.
34Atunci vor plăceà pământului sâmbetele sale în toate zilele pustietății sale, când voi veți fi în pământul vrăjmașilor voștri.
35Atunci va odihnì pământul, și vor plăceà lui sâmbetele sale, în toate zilele pustietății sale va odihnì, care n’a odihnit în sâmbetele voastre, când lăcuiați pe dânsul.
36Și celor rămași dintre voi, voiu băgà frică în inima lor în pământul vrăjmașilor lor, și va gonì pre ei glasul frunzii ce se mișcă, și vor fugì ca și cum ar fugì dela războiu, și vor cădeà negonindu-i nimenea.
37Și vor cădeà negoniți de nimenea, și va trece cu vederea frate pe frate ca și la războiu, negonindu-i nimenea, și nu veți puteà stà împrotiva vrăjmașilor voștri.
38Și veți pierì între neamuri, și va mâncà pre voi pământul vrăjmașilor voștri.
39Și cei ce vor rămâneà dintre voi se vor stricà pentru păcatele sale și pentru păcatele părinților săi, în pământul vrăjmașilor săi se vor topì.
40Și vor mărturisì păcatele sale și păcatele părinților săi, pentrucă au călcat legea, și m’au trecut cu vederea, și au venit înaintea mea pe delaturi.
41Și eu am venit la ei cu mânie mare, și voiu pierde pre ei în pământul vrăjmașilor lor, atunci se va rușinà inima lor cea netăiată împrejur, și atunci se vor căì pentru păcatele lor.
42Și îmi voiu aduce aminte de legătura lui Iacov și de legătura lui Isaac, și de legătura lui Avraam îmi voiu aduce aminte, și de pământ îmi voiu aduce aminte.
43Și pământul va rămâneà de ei, atunci va odihnì pământul în sâmbetele sale, când va fi pustiu de ei, și ei vor luà fărădelegile sale, pentrucă au trecut cu vederea judecățile mele, și poruncile mele nu le-au primit sufletul lor.
44Ca și cum n’ar fi ei în pământul vrăjmașilor lor, nu i-am trecut cu vederea pre ei, nici i-am urît pre ei, ca să-i pierz pre ei, și să stric legătura mea cea cu ei; că eu sunt Domnul Dumnezeul lor.
45Și îmi voiu aduce aminte de legătura mea cea dintâiu, când i-am scos pre ei din pământul Eghipetului, din casa robiei înaintea neamurilor, ca să le fiu lor Dumnezeu, eu Domnul.
46Acestea sunt judecățile mele și poruncile mele, și legea care o au dat Domnul între sine și între fiii lui Israil, în muntele Sinai în mâna lui Moisì.
Biblia 1914 (Ediția Sfântului Sinod) (BOR 1914, 1914) · limba și ortografia ediției din 1914 · Domeniu public · archive.org