Sfânta Mare Muceniță Eufimia cea întru tot lăudată

Eufimia era fiica senatorului Filofron, din Calcedon, de cealaltă parte a strâmtorii față de Constantinopol. Potrivit Vieții ei, pe vremea lui Dioclețian proconsulul Priscus a poruncit tuturor să ia parte la o sărbătoare a zeului Ares. Eufimia a fost una dintre cei patruzeci și nouă de creștini găsiți rugându-se laolaltă în taină și refuzând aceasta. După nouăsprezece zile de chinuri, tovarășii ei au fost trimiși la împărat, iar ea a fost ținută ca să fie încercată singură.

Viața povestește multe chinuri pe care le-a îndurat, între ele roata, focul, o groapă cu șerpi și fiarele sălbatice, înainte de a muri circa 304 din mușcătura unui urs. Părinții ei au îngropat-o lângă cetate. Mormântul ei a devenit loc de pelerinaj, și în 451 Sinodul de la Calcedon s-a întrunit în bazilica zidită deasupra lui.