Aurul

Aurul nativ era cunoscut în Orientul Apropiat dinainte de 4000 î.Hr., dar Israelul n-a fost niciodată bogat în aur, iar cea mai mare parte a aurului său era adusă din afară. Flota lui Solomon, construită la Ețion-Gheber, la Marea Roșie, cu marinari trimiși de Hiram al Tirului, a adus 420 de talanți de aur din Ofir (3 Împărați 9:26–28). Unde se afla Ofirul nu se știe sigur; cei mai mulți cercetători îl așază în sud-vestul Arabiei. Biblia spune că aurul care venea la Solomon în fiecare an era de 666 de talanți (3 Împărați 10:15).

Din aur se făceau podoabe, cupe și scuturi. Aurarii îl băteau în foi subțiri ca să îmbrace lemnul — chivotul era poleit cu aur „pe dinlăuntru, și pe dinafară” (Eșirea 25:11) — și tăiau din foi fire pe care le țeseau în pânză fină (Eșirea 39:3). După exil, aurarii Ierusalimului lucrau ca breaslă și au ajutat la repararea zidului cetății (Neemia 3:8). Aurul templului și al palatului atrăgea năvălitori: Șișac al Egiptului a luat scuturile de aur ale lui Solomon (3 Împărați 14:26), iar împărați ai lui Iuda trimiteau aur ca bir Asiriei. Magii de la răsărit i-au adus aur pruncului Iisus (Matei 2:11).