Cântarea cântărilor 2

1Eu floarea câmpului, crinul văilor.

2Ca crinul între spini, așà este iubita mea între fete.

3Ca mărul între lemnele pădurei, așà este frățiorul meu între feciori, supt umbra lui am dorit și am șezut, și dulce este rodul lui în gâtlejul meu.

4Duceți-mă în casa vinului, grămădiți preste mine dragoste.

5Întăriți-mă cu miruri, răcoriți-mă cu mere, că sunt aprinsă de dragoste.

6Stânga lui supt capul meu, și dreapta lui mă va îmbrățișà.

7Juratu-v’am pre voi fetele Ierusalimului pre puteri și pre tăriile câmpului țarinei, să nu deșteptați, nici să sculați pre iubita, până când va vreà ea.

8Glasul frățiorului meu, iată el vine sărind preste munți, săltând preste dealuri.

9Asemenea este frățiorul meu căprioarei, sau puiului de cerb pre munții Vetel; iată el stă după peretele nostru privind pe ferestre, uitându-se prin mreji.

10Răspunde frățiorul meu și zice mie: Scoală-te vino iubita mea, frumoasa mea, porumbița mea.

11Că iată iarna a trecut, ploaea s’a dus, a încetat.

12Florile s’au ivit pre pământ, vremea plivelii a sosit, glasul turturelii s’a auzit în pământul nostru.

13Smochinul a scos mugurii săi, viile înfloresc și dau miros, scoală, vino iubita mea, frumoasa mea, porumbița mea și vino.

14Tu porumbița mea în despicătura pietrii, stând pe zidul dinainte, arată’mi fața ta, și mă fă să auz glasul tău, că dulce este glasul tău, și fața ta frumoasă.

15Prindeți-ne nouă vulpile cele mici, care strică viile, că viile noastre înfloresc.

16Frățiorul meu mie și eu lui, cel ce paște între crini.

17Până ce va încetà ziua, și se vor plecà umbrele, întoarce-te frățiorul meu și te aseamănă căpriorului sau puiului de cerb în văile munților.