Cântarea cântărilor 7

1Ce veți vedeà la Sunamiteanca, care vine ca jocul unor cete? Cât de frumoși sunt pașii tăi cu încălțămintele tale fiica lui Nadav! Rotunzimea coapselor tale este asemenea lanțurilor de aur, lucru de meșter.

2Buricul tău este ca o cupă rotundă din care nu lipsește vinul dres, pântecele tău stog de grâu îngrădit cu crini.

3Amândouă țâțele tale, ca doi pui gemeni de căprioară.

4Grumazul tău ca un turn de fildeș, ochii tăi ca lacurile din Esevon, la porțile mulțimei de fete, nasul tău ca turnul Livanului, ce caută spre Damasc.

5Capul tău sus ca și Carmilul, și cosițele capului tău ca purpura împăratului ce cade în foi.

6Cât de frumoasă ești, și cât de dulce, iubită, în desfătările tale.

7Statul tău se aseamănă cu finicul, și țâțele tale cu strugurii.

8Zis-am: suì-mă-voiu în finic, țineà-mă-voiu de ramurile lui, și fi-vor țâțele tale ca strugurii viei, și suflarea nărilor tale ca mirosul merelor.

9Și gâtlejul tău ca vinul cel bun, ce curge lin pentru iubitul meu și îndestulează buzele mele și dinții.

10Eu frățiorului meu, și spre mine întoarcerea lui.

11Vino frățiorul meu să ieșim la țarină, să mânem în sate.

12Să mânecăm la vii, să vedem de a înflorit viea, florile fac rod? Înflorit-au rodiile? Acolo voiu dà țâțele mele ție.

13Mandragorile au dat miros și la ușile noastre tot felul de poame, nouă și vechi frățiorul meu, le-am păstrat pentru tine.