Cântarea cântărilor 4

1Iată frumoasă ești iubita mea, iată frumoasă ești; ochii tăi de porumbiță, supt vălul tău, părul tău ca turmele caprelor ce se urcă pre Galaad.

2Dinții tăi ca turmele tunse, ce ies din scăldătoare, toate gemeni au și stearpă nu este întru ele.

3Ca tortul cel roșiu buzele tale și graiul tău frumos, ca coaja rodiii obrazul tău, supt vălul tău.

4Grumazul tău, ca turnul lui David cel zidit spre întărire; mii de scuturi atârnă pre el, toate arme de viteji.

5Amândouă țâțele tale, ca doi pui gemeni de căprioară cari pasc în crini,

6Până va luminà ziua și vor trece umbrele, duce-mă-voiu la muntele smirnei, și la piscul Livanului.

7Toată frumoasă ești, iubita mea și întinăciune nu este întru tine.

8Vino din Liban mireasă, vino din Liban, venì-vei și vei trece de pe culmea Amona, de pre capul Sanir și Ermon, dela peșterile leilor, dela munții pardoșilor.

9Mi-ai robit inima, sora mea, mireasa mea, mi-ai robit inima cu o privire a ochilor tăi, și c’un șirag dela grumazul tău.

10Cât de frumoase s’au făcut țâțile tale, sora mea mireasă! Mai frumoase sunt țâțile tale decât vinul, și mirosul hainelor tale întrece toate miresmele.

11Fagur ce pică sunt buzele tale mireasă, miere și lapte este supt limba ta, și mirosul hainelor tale, ca mirosul livanului.

12Grădină închisă este sora mea mireasă, grădină închisă, izvor pecetluit.

13Odraslele tale grădină cu rodii, cu rod din măguri, chipri cu narduri.

14Nard și șofràn, trestie și scorțișoară cu toate lemnele Livanului, smirnă și aloi cu toate mirosurile cele de frunte.

15Izvor de grădină și fântână de apă vie, ce curge sgomotos din Livan.

16Scoală-te vântule cel dela miazănoapte, și vino boare dela amiazăzi, și suflă prin grădina mea, și să curgă mirosurile.