Isus Navì 2

1Și a trimis Isus fiul lui Navì din Sattin doi tineri să iscodească, zicându-le: mergeți și vedeți pământul și Ierihonul, și mergând acei doi tineri, au venit în Ierihon și au intrat la casa unei femei curve, anume Raav, și au odihnit acolo.

2Și s’a dat de știre împăratului din Ierihon, cum că au intrat aici bărbați dintre fii lui Israil, ca să iscodească pământul.

3Și a trimis împăratul Ierihonului și a grăit către Raav zicând: scoate afară pre bărbații, carii au intrat în casa ta astă-noapte, căci au venit să iscodească pământul.

4Și luând femeia pre acei doi bărbați, i-a ascuns și a grăit către dânșii, zicând: intrat-au la mine bărbați, dar n’am știut de unde sunt.

5Și când s’a închis poarta seara, bărbații aceia au ieșit și nu știu unde s’au dus, alergați după ei doar îi veți ajunge.

6Iar ea i-a suit pre ei în podul casii, și i-a ascuns în snopi de in, care-i pusese în podul casii.

7Și bărbații au alergat după ei pre calea Iordanului până la vad: și poarta s’a închis.

8Și a fost când au ieșit cei ce alergau după ei, și mai înainte de a adormì ei, ea s’a suit la ei în podul casii și a zis către ei:

9Cunosc că au dat Domnul vouă pământul, că a căzut preste noi frica voastră.

10Că am auzit, cum a secat Domnul Dumnezeu marea Roșie înaintea voastră, când ați ieșit din pământul Eghipetului, și câte ați făcut celor doi împărați ai Amoreilor, carii erau dincolo de Iordan, lui Sion și lui Og, pre carii i-ați omorî.

11Și auzind noi acestea, s’a înfricoșat inima noastră, și nici într’unul din noi n’a rămas duh de către fața voastră, că Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeu în cer sus și pre pământ jos.

12Și acum jurați mie pre Dumnezeu, că precum am făcut eu milă cu voi, și voi să faceți milă cu casa tatălui meu, și-mi dați mie semn adevărat.

13Cum că veți păzì vie casa tatălui meu și pre muma mea și pre frații mei și pre surorile mele și toată casa mea, și veți izbăvì sufletul meu de moarte.

14Și au zis către ea bărbații: vieața noastră pentru voi să piară, iar ea a zis: când va da Domnul vouă cetatea, să faceți cu mine milă și adevăr.

15Și i-a slobozit pre ei cu o funie pe fereastră, că erà la zidul cetății casa ei, și în zidul cetății lăcuià ea.

16Și a zis către ei: la munte mergeți, ca să nu vă întâmpine cei ce aleargă după voi, și stați ascunși acolo trei zile, până ce se vor întoarce cei ce aleargă după voi, și apoi vă veți duce în calea voastră.

17Și au zis către ea bărbații: nevinovați suntem noi acestui jurământ al tău.

18Iată noi vom intrà spre o parte a cetății, și tu să pui semn, această funie roșie să o legi la fereastra, prin care ne-ai slobozit pre noi; iar pre tatăl tău și pre muma ta și pre frații tăi și toată casa tatălui tău, să-i aduni pre ei în casa ta.

19Și tot, care va ieșì afară din ușa casii tale, acela singur va fi vinovat; iar noi nevinovați vom fi jurământului acestuia; iar câți vor fi împreună cu tine în casa ta, vinovați vom fi de se va atinge mână de vre unul din ei.

20Iar de ne va năpăstuì pre noi cinevà și va descoperì cuvintele noastre acestea, vom fi nevinovați jurământului tău acestuia, cu care ne-ai jurat pre noi.

21Și ea a zis lor: după cuvântul vostru așà să fie, și i-a slobozit pre ei și s’a dus, și a legat semnul cel roșu la fereastră.

22Și ei ducându-se au sosit la munte, și au așteptat acolo trei zile, până ce s’au întors cei ce îi urmărise pre ei, carii căutând toate căile nu i-au aflat.

23Și întorcându-se cei doi tineri s’au pogorît din munte, și trecând la Isus fiul lui Navì, i-au povestit lui toate, câte s’au întâmplat lor.

24Și au zis către Isus: că au dat Domnul tot pământul în mâna noastră, și s’a înfricoșat de noi tot cel ce lăcuește pre pământului acela.