Eclisiastul 4

1Și m’am întors eu, și am văzut toate năpăștile, cele ce se fac supt soare, și iată lacrămile celor ce se năpăstuesc, și nu este cine să’i mângâe pre ei, și din mâna celor ce’i necăjesc pre ei, putere, și nu este lor mângâitori.

2Și am fericit eu pre toți cei morți, cari au murit, mai mult decât pre cei vii, cari trăesc până acum.

3Și decât amândoi aceștia mai bun este, cel ce încă nu s’a născut, care încă n’a văzut lucrul cel rău, care s’a făcut supt soare.

4Și am văzut eu toată osteneala, și împreună toată bărbăția lucrului, că aceasta este râvna omului dela prietenul său; și aceasta încă este deșertăciune și vânare de vânt.

5Cel fără de minte ține mâinile în sân, și’și mănâncă cărnurile sale.

6Mai bun este un pumn plin cu odihnă, decât doi pumni cu osteneală și cu vânare de vânt.

7Și m’am întors eu, și am văzut deșertăciune supt soare.

8Este unul, și nu este al doilea, și nici fiu, nici frate n’are și tot nu încetează dela toată osteneala sa, și ochiul lui nu se satură de avuții; și pentru cine mă ostenesc eu, și’mi lipsesc sufletul meu de bunătate? Ci și aceasta este deșertăciune, și migăială rea este.

9Mai buni sunt doi decât unul, cari au plată bună pentru osteneala lor; că de va cădeà unul, celalt va ridicà pre soțul său.

10Și vai celui ce este singur când va cădeà, că nu este altul carele să’l ridice.

11Și de vor dormì doi, le va fi și cald lor; iar unul cum se va încălzì?

12Și de se va sculà asupra lui unul, cei doi vor stà asupra aceluia, și funiea cea întreită nu curând se rupe.

13Mai bun este pruncul sărac și înțelept, decât împăratul bătrân și fără de minte, carele mai mult nu știe purtà grije.

14Că din temniță iese să împărățească, iar întru împărățiea sa s’a făcut sărac.

15Văzut-am pre toți cei vil, cari umblă supt soare cu tânărul cel al doilea, care va fi în locul lui.

16Nu este sfârșit la tot poporul lui, la toți câți au fost înaintea lor, și cei de pre urmă nu se vor veselì de dânsul, ci și aceasta este deșertăciune și vânare de vânt.

17Păzește piciorul tău, când mergi în casa lui Dumnezeu și te apropie, ca să auzi că mai bună este jertfa ta, decât darul celor fără de minte, că ei nu cunosc răul care’l fac.