Cuviosul Maxim Mărturisitorul

Maxim s-a născut circa 580, la Constantinopol, potrivit Vieții lui grecești (o relatare siriacă așază nașterea lui în Palestina). A slujit ca prim secretar al împăratului Heraclie, dar a părăsit curtea ca să se facă monah la Hrisopolis, de cealaltă parte a Bosforului. A ajuns principalul oponent al monotelismului, învățătura, sprijinită atunci de împărați, că Hristos ar fi avut o singură voință. În 645 a dezbătut la Cartagina cu fostul patriarh Pyrrhus, iar în 649 a ajutat la pregătirea Sinodului Lateran de la Roma.

În 653 a fost arestat și adus la Constantinopol spre judecată. Refuzând să primească doctrina imperială, a fost exilat iar și iar; în 662 i s-a tăiat limba și i s-a tăiat mâna dreaptă. A fost trimis în Lazica, în vestul Georgiei de azi, și a murit acolo la 13 august 662, la peste optzeci de ani. Părerile lui au fost susținute de al Șaselea Sinod Ecumenic din 680–681.