Cuviosul Irinarh, zăvorâtul din Rostov

Irinarh, născut Ilia, era fiul unor țărani din satul Kondakovo, lângă Rostov. La șase ani, spune Viața lui, i-a spus mamei sale că se va face monah și va purta fier. Ca monah s-a așezat în mănăstirea Sfinților Boris și Gleb de pe râul Ustie și a trăit acolo ca zăvorât timp de 38 de ani, legat cu un lanț de un scaun de lemn. La moarte a lăsat un lanț de douăzeci de stânjeni și 142 de cruci de aramă pe care le purtase.

În Vremea Tulburărilor, comandantul polonez Jan Sapieha a venit la chilia lui. Bătrânul i-a spus să se întoarcă acasă ori va fi ucis în Rusia, și, potrivit Vieții, Sapieha s-a mișcat și a poruncit oștilor sale să cruțe mănăstirea. În 1612, Irinarh i-a binecuvântat pe cneazul Pojarski și pe Kuzma Minin înaintea marșului lor spre Moscova. A murit la 13 ianuarie 1616.