Cuviosul Ilarion cel Nou, egumenul Pelechitului

Ilarion s-a făcut monah în tinerețe, a petrecut mulți ani ca zăvorât și a fost hirotonit mai târziu preot și făcut egumen al mănăstirii Pelechit de lângă Hellespont. Viața lui îi atribuie multe minuni, ca alungarea dăunătorilor din ogoare, oprirea grindinei și umplerea năvoadelor goale ale pescarilor.

Izvoarele nu sunt de acord când a trăit: unele îl așază sub Leon al V-lea Armeanul (813–820), altele, mai probabil după părerea Sfântului Dimitrie, sub Leon al III-lea și Constantin al V-lea. Joia Mare, generalul lui Constantin, Mihail Lahanodrakon, a năvălit în mănăstire în timpul Liturghiei, a ars-o și a luat patruzeci și doi de monahi în ținutul Efesului, unde au fost uciși. Se socotește că Ilarion, ca egumen, a murit printre ei, circa 754.