Sfinții Mucenici Terentie, Pompie, Africa, Maxim, Zenon, Alexandru, Teodor și alți 33

În timpul prigoanei sub împăratul Deciu, guvernatorul Africii, Fortunatian, a poruncit creștinilor din Cartagina să aducă jertfă idolilor, între ei lui Hercule. Patruzeci au rămas neclintiți, în frunte cu Terentie, iar Pompie, Africa și Maxim se numără printre cei numiți. Terentie i-a spus guvernatorului că nu-și vor lepăda credința pentru nicio caznă.

Au fost bătuți, atârnați și zgâriați cu gheare de fier și ținuți în lanțuri. Potrivit Vieții lor, un înger i-a eliberat din cătușe și le-a adus hrană, iar șerpii slobozi în celula lor nu le-au făcut niciun rău. În cele din urmă toți au fost decapitați și au fost îngropați cu cinste la vreo două mile de cetate. Biserica datează mucenicia pe la 249–251.