Sfântul Mucenic Agapie și împreună cu el cei șapte mucenici: Publie, Timolau, Romil, doi Alexandri și doi Dionisie

Acești opt mucenici au pătimit la Cezareea Palestinei în al doilea an al prigoanei sub Dioclețian, 303–304, înaintea guvernatorului Urban. La o sărbătoare păgână, în timp ce creștinii erau aruncați fiarelor în arenă, șase tineri — Publie, Timolau, Romil, doi cu numele Alexandru și Dionisie — și-au legat singuri mâinile și au alergat înaintea guvernatorului strigând: „Suntem creștini!”

Veneau din Pont, din Egipt, din Tripoli Feniciei și din Diospolis, unde Romil era ipodiacon. Câteva zile mai târziu, Agapie din Gaza, care își mărturisise deja credința sub chinuri, a fost întemnițat cu ei, împreună cu slujitorul său, un alt Dionisie. După o lungă întemnițare, toți opt au fost decapitați într-o singură zi. Povestea lor este istorisită de Eusebiu al Cezareei.