Vil și balaurul 1

1Și împăratul Astiag s’a adaos la părinții săi, și a luat Kir Persul împărăția lui.

2Și a viețuit Daniil împreună cu împăratul acesta și a întrecut cu mărirea pre toți prietenii lui.

3Și erà un idol la Vaviloneni, căruia îi erà numele Vil, și se cheltuià la el în toată ziua făină de grâu artave douăsprezece, oi patruzeci, și vedre de vin șase.

4Și împăratul îl cinsteà pre el, și mergeà în toate zilele de se închinà lui; iar Daniil se închinà Dumnezeului său.

5Și a zis împăratul: pentruce nu te închini lui Vil?

6Iar el a zis: pentrucă nu crez în idolii făcuți de mâini, ci în Dumnezeul cel viu, carele au făcut cerul și pământul, și are stăpânire preste tot trupul.

7Și i-a zis împăratul: dar nu ți se pare ție Vil a fì dumnezeu viu? Nu vezi câte mănâncă și beà în toate zilele?

8Și a zis Daniil râzând: nu te înșelà împărate, acesta este din lăuntru lut, și dinafară aramă, și nu mănâncă, nici beà vre odată.

9Și mâniindu-se împăratul, a chemat pre preoții lui, și a zis lor: de nu’mi veți spune, cine este cel ce mănâncă cheltuiala aceasta, veți murì;

10Iar de’mi veți arătà, că Vil mănâncă acestea, Daniil va murì, pentrucă a hulit pre Vil.

11Și a zis Daniil împăratului: așà să fie după cuvântul tău.

12Și erau preoții lui Vil șaptezeci, afară de femei și de prunci.

13Și a venit împăratul cu Daniil în casa lui Vil.

14Și au zis preoții lui Vil: iată noi ieșim afară, iar tu împărate pune bucatele și vinul, și închide ușa, și o pecetluiește cu inelul tău.

15Și dimineața când vei venì, de nu vei aflà toate mâncate de Vil, să murim noi, sau împrotivă Daniil cel ce a mințit asupra noastră.

16Iar ei nu băgau seamă, pentrucă făcuse pre supt masă intrare ascunsă, și printr’aceea intrau totdeauna, și mâncau acelea.

17Și a fost după ce au ieșit ei, și împăratul a pus bucatele lui Vil, a poruncit Daniil slugilor sale, și aduseră cenușe, și au presărat toată capiștea înaintea împăratului singur.

18Și ieșind a închis ușa, și o au pecetluit cu inelul împăratului, și s’au dus;

19Iar preoții au venit noaptea după obiceiul lor, și muierile lor și pruncii lor, și mâncară toate, și băură.

20Și a mânecat dimineața împăratul și Daniil împreună cu el.

21Și a zis împăratul: întregi sunt pecețile Daniile? Iar el a zis: întregi împărate.

22Și a fost când a deschis ușa, uitându-se pre masă împăratul, a strigat cu glas mare: mare ești Vil! Și nu este la tine nici un vicleșug.

23Și a râs Daniil, și a oprit pre împăratul ca să nu intre înlăuntru, și a zis: vezi fața pământului, și cunoaște, ale cui sunt urmele acestea.

24Și a zis împăratul: văz că sunt urme de bărbați și de muieri și de prunci.

25Și mâniindu-se împăratul, atunci a prins pre preoți și pre muieri și pre fiii lor; și i-au arătat lui ușile cele ascunse, prin care intrau, și mâncau cele de pre masă.

26Și i-a omorît pre ei împăratul, și pre Vil l-a dat lui Daniil, și l-a stricat pre el și capiștea lui.

27Și erà un balaur mare într’un loc, și’l cinsteau pre el Vavilonenii.

28Și a zis împăratul către Daniil: au doară vei zice, că și acesta este de aramă?

29Acesta este viu și mănâncă și beà, nu vei mai puteà zice, că și acesta nu este dumnezeu viu; deci închină-te lui.

30Și a zis Daniil: Domnului Dumnezeului meu mă voi închinà, că acela este Dumnezeu viu; iar tu împărate dă’mi slobozenie, și voiu omorî balaurul fără de sabie și fără de toiag.

31Și a zis împăratul: ți’l dau ție; și a luat Daniil rășină și seu și peri, și le-a fiert într’un loc, și a făcut cocoloș, și le-a aruncat în gura balaurului, și mâncând a plesnit balaurul.

32Și a zis Daniil: iată închinăciunile voastre.

33Și a fost dacă au auzit Vavilonenii s’au mâhnit foarte, și s’au pornit asupra împăratului.

34Și au zis: Iudeu s’a făcut împăratul; pre Vil l-a stricat, și pre balaur a omorît, și pre preoți i-a tăiat.

35Și viind la împăratul, au zis: dă-ne nouă pre Daniil;

36Iar de nu, te vom ucide pre tine și casa ta.

37Și văzând împăratul că se pornise asupra lui foarte, și silit fiind, a dat lor pre Daniil.

38Iar ei l-au aruncat în groapa leilor, și a fost acolo șase zile.

39Și erau în groapă șapte lei, și le dà lor pre zi două trupuri și două oi; iar atunci nu le-au dat lor, ca să mănânce pre Daniil.

40Și erà atunci Avacum proroc în țara jidovească, și acela fiersese fiertură, și a dumicat pâine în scafă, și mergeà la câmp să ducă secerătorilor.

41Și a zis îngerul Domnului către Avacum: dù prânzul care’l ai în Vavilon lui Daniil în groapa leilor.

42Și a zis Avacum: Doamne! Vavilonul nu l-am văzut, și groapa n’o știu unde este?

43Și l-a luat îngerul Domnului pre el de creștetul lui, și ținându’l de părul capului său, l-a pus pre el în Vavilon deasupra groapei întru repeziciunea duhului său.

44Și a strigat Avacum zicând: Daniile! Daniile! Ià prânzul, care ți l-au trimis ție Dumnezeu.

45Și a zis Daniil: că ți-ai adus aminte de mine Dumnezeule, și n’ai părăsit pre cei ce te caută și te iubesc pre tine.

46Și s’a sculat Daniil, și a mâncat; iar îngerul Domnului îndată a pus pre Avacum la locul său.

47Iar împăratul a venit a șaptea zi să plângă pre Daniil, și a venit la groapă, și s’a uitat înlăuntru, și iată Daniil ședeà.

48Și a strigat împăratul cu glas mare, zicând: mare ești Doamne Dumnezeul lui Daniil! Și nu este altul afară de tine.

49Și l-a scos pre el din groapă;

50Iar pre cei ce erau pricina pierderii lui, i-a aruncat în groapă, și i-au mâncat leii înaintea lui.