Bible Explorer

Biblia › Plângerile lui Ieremia › 2

BOR 1914 · Capitolul 2 / 5

Plângerile lui Ieremia 2

1Cum au întunecat cu iuțimea sa Domnul pre fata Sionului? Aruncat-au din cer pre pământ mărirea lui Israil, și nu și-a adus aminte de cel de supt picioarele sale.

2În ziua urgiei sale prăpădit-au Domnul, necruțând, toate cele frumoase ale lui Iacov le-au surpat cu mâniea sa, tăriile fetei lui Iuda le-au lipit la pământ, surpat-au împărăția ei și pre domnii ei.

3Sfărâmat-au cu iuțimea mâniei sale tot cornul lui Israil, întors’au înapoi dreapta sa de către fața vrăjmașului și a ațâțat întru Iacov ca focul văpaea și a mâncat toate cele dimprejur.

4Întins-au arcul său ca un vrăjmaș, întărit-au dreapta sa ca un neprieten și au omorît toate cele poftite ale ochilor mei în cortul fetei Sionului, vărsat-au ca focul mâniea sa.

5Făcutu-s’au Domnul ca un vrăjmaș, prăpădit-au pre Israil, prăpădit-au toate întăririle lui, stricat-au tăriile lui și au înmulțit fetei lui Iuda smerit și smerită.

6Și au întins ca o vie sălașul lui, stricat-au sărbătoarea lui, uitat-au Domnul cele ce au făcut în Sion serbarea lui și a sâmbetei și au întărâtat cu pornirea mâniei sale pre împărat și pe preot și pre boier.

7Lepădat-au Domnul jertfelnicul lui, scuturat-au sfințenia lui, sfărâmat-au cu mâna vrăjmașului zidul întăririlor lui, glas de răsboiu au dat în casa Domnului, ca în ziua sărbătorii.

8Gândit-au Domnul să strice zidul fetei Sionului, întins’au măsură, n’au întors mâna sa dela călcarea de tot și a plâns cea dinaintea zidului, și tot zidul deodată a slăbit.

9Înfiptu-s’au în pământ porțile lui, pierdutu-s’au și s’au zdrobit zăvoarele lui, pre împăratul lui și pre boierul lui întru neamuri, nu este lege, și proroc n’a văzut vedere dela Domnul.

10Șezut-au pre pământ, tăcut-au bătrânii fetei Sionului, pus’au țărână pre capul lor, încinsu-s’au cu saci, pogorît-au în pământ pre fecioarele cele de căpetenie ale Ierusalimului.

11Șfârșitu-s’au în lacrămi ochii mei, turburatu-s’a inima mea, vărsatu-s’a în pământ mărirea mea pentru zdrobirea fetei poporului meu, când murià pruncul și sugătorul în ulițele cetăței.

12Maicilor lor am zis: unde este grâu și vin? Când leșinau ei ca niște răniți în ulițele cetăței vărsându-se sufletele lor în sânul maicilor lor.

13Ce voiu mărturisì ție, sau ce voiu asemănà ție fată Ierusalime? Cine te va mântuì, sau cine te va mângâià fecioară fată Sioane? Că s’a mărit paharul zdrobirei tale, cine te va vindecà?

14Prorocii tăi au văzut ție deșarte și nebunie, și n’au descoperit nedreptatea ta, ca să întoarcă robiea ta, și au văzut ție luări deșarte, și scoateri afară.

15Plesnit-au de tine mâinile toți cei ce merg pre cale, șuerat-au și au clătit capul lor de fata Ierusalimului. Aceasta este cetatea, grăì-vor, cununa mărirei, veseliea atot pământul?

16Deschis-au asupra ta gura lor, toți vrăjmașii tăi șuerară și scrîșniră dinții și ziseră: să o înghițim pre ea, că aceasta este ziua, care o așteptam pre ea, aflatu-o-am pre ea, văzutu-o-am.

17Făcut-au Domnul cele ce au gândit, sfârșit-au graiul său, care au poruncit din zilele cele dela început, surpat-au și nu s’au milostivit, și au veselit de tine pre vrăjmași, și au înălțat cornul celor ce te necăjesc pre tine.

18Strigat-a inima lor către Domnul, zidurile Sionului să pogoare lacrămi ca pâraele ziua și noaptea, nu’ți da trezie ție, nici să tacă lumina ochilor tăi.

19Scoală-te, bucură-te noaptea, la începăturile strejii tale varsă ca apa inima ta înaintea feții Domnului, ridică către el mâinile tale pentru sufletele pruncilor tăi celor ce leșină de foame la începutul tuturor ieșirilor.

20Vezi Doamne și privește pre cine ai prăpădit așà? Au mâncà-vor femeile rodul pântecelor lor? Piericiune făcù bucătarul, omorî-se-vor pruncii cei ce sug țâță? Au ucide-vei întru sfințenia Domnului pe Preot și pe Proroc?

21Adormit-au la ieșiri pruncul mic și bătrânul; fecioarele mele și tinerii mei merseră în robie, cu sabie și cu foamete i-ai ucis în zioa mâniei tale, fiert-ai și n’ai cruțat.

22Chemat-a ziua sărbătorii nemerniciei mele de prin prejur și n’a fost în ziua mâniei Domnului mântuit și rămas, precum am biruit, și am înmulțit pre toți vrăjmașii mei.

Biblia 1914 (Ediția Sfântului Sinod) (BOR 1914, 1914) · limba și ortografia ediției din 1914 · Domeniu public · archive.org