Varuh 4

1Aceasta este cartea poruncilor lui Dumnezeu, și legea, care este în veac; toți cei ce o țin pre ea, vor fì spre vieață, iar cei ce o au părăsit, vor murì.

2Întoarce-te Iacove, și te ține de dânsa, umblă prin strălucire în preajma luminei ei.

3Nu dà altuia mărirea ta, și cele de folos ție limbei streine.

4Fericiți suntem Israile, că cele ce plac lui Dumnezeu s’au arătat nouă.

5Îndrăzniți poporul meu, pomenirea lui Israil.

6Vândutu-v’ați neamurilor nu spre pierire, ci pentrucă ați mânieat voi pre Dumnezeu, v’ați dat vrăjmașilor.

7Pentrucă ați întărîtat pre cel ce v’au făcut pre voi jertfind dracilor, și nu lui Dumnezeu.

8Și ați uitat pre cel ce v’au zidit pre voi, pre Dumnezeul cel veșnic, și ați întristat pre cel ce v’au hrănit pre voi, pre Ierusalim.

9Văzut-au mâniea, care a venit vouă urgie dela Dumnezeu, și au zis: auziți nemernicile Sionului, adus-au mie Dumnezeu plângere mare.

10Că am văzut robirea fiilor mei și a fetelor, care le-au adus lor cel veșnic.

11Că i-am hrănit pre ei cu bucurie, și i-am slobozit cu plângere și cu jale.

12Nimeni să se bucure de mine ceea ce sunt văduvă și părăsită de mulți; pustiitu-m’am pentru păcatele fiilor mei, că s’au abătut dela legea lui Dumnezeu.

13Și dreptățile lui nu le-au cunoscut, nici au umblat în căile poruncilor lui Dumnezeu, nici pre cărările învățăturii întru dreptatea lui n’au mers.

14Să vie nemernicele Sionului, și vă aduceți aminte de robiea fiilor mei și a fetelor, care o au adus lor cel veșnic.

15Că au adus preste ei neam de departe, neam fără de rușine și de altă limbă.

16Că nu s’au rușinat de cel bătrân, nici le-au fost milă de prunc, și au luat pre cei iubiți ai văduvei și pre cea fără de fete singură o au pustiit.

17Și eu ce pot să vă ajut vouă?

18Că cel ce v’au adus vouă relele, vă va scoate pre voi din mâna vrăjmașilor voștri.

19Umblați fiilor, umblați, că eu am rămas pustie.

20Desbrăcatu-m’am de veșmântul păcii, și m’am îmbrăcat cu sacul rugăciunei mele, strigà-voiu către cel veșnic în zilele mele.

21Îndrăzniți fiilor, strigați către Dumnezeu, și vă va scoate pre voi din silnicie din mâna vrăjmașilor.

22Că eu spre cel veșnic am nădăjduit mântuirea voastră, și mi-a venit mie bucurie dela cel sfânt pentru milosteniea, care va venì vouă degrab dela cel veșnic Mântuitorul nostru.

23Că v’am trimis pre voi cu plângere și cu jale, și vă va întoarce mie Dumnezeu pre voi cu bucurie și cu veselie în veac.

24Că în ce chip acum au văzut nemernicile Sionului robirea voastră, așà vor vedeà curând mântuirea cea dela Dumnezeul vostru, care va venì vouă cu mărire mare și cu luminarea celui veșnic.

25Fiilor! Îndelung răbdați mâniea, care v’a venit vouă dela Dumnezeu, că te-a gonit pre tine vrăjmașul tău, ci degrab vei vedeà pierirea lui, și preste grumazii lor vei călcà.

26Cei gingași ai mei au mers pre căi vârtoase, ridicatu-s’au ca o turmă risipită de vrăjmași.

27Îndrăzniți fiilor și strigați către Dumnezeu, că cel ce v’au adus pre voi la acestea, își va aduce aminte de voi.

28Că precum a fost cugetul vostru, ca să vă abateți dela Dumnezeu, cu zece părți adăugați a vă întoarce, ca să’l căutați pre el.

29Că cel ce v’au adus vouă rele, aduce-va vouă veșnică veselie împreună cu mântuirea voastră.

30Îndrăznește Ierusalime, mângâià-te-va cel ce te-au numit.

31Mișei sunt cei ce te-au necăjit pre tine, și s’au bucurat de căderea ta.

32Ticăloase sunt cetățile, cărora au slujit fiii tăi, ticăloasă este ceea ce a primit pre fiii tăi.

33Că precum s’a bucurat de căderea ta, și s’a veselit de surparea ta, așà se va mâhnì pentru pustiirea sa.

34Și voiu luà dela ea bucuria cea de multă gloată, și semeția ei va fì spre plângere.

35Că foc va venì preste ea dela cel veșnic întru zile îndelungate, și se va lăcuì de draci în multă vreme.

36Caută împrejur către răsărit, Ierusalime, și vezi veselia, care’ți vine ție dela Dumnezeu.

37Iată vin fiii tăi, pre cari i-au trimis, vin adunați dela răsărituri până la apusuri cu graiul celui sfânt, bucurându-se de slava lui Dumnezeu.