Varuh 3

1Doamne atotțiitorule, Dumnezeul lui Israil, sufletul cel ce este în strimtoare, și duhul cel necăjit strigă către tine.

2Ascultă Doamne, și ne miluește, că am păcătuit înaintea ta.

3Că tu șezi în veac, și noi pierim în veac.

4Doamne atotțiitorule Dumnezeul lui Israil, auzi rugăciunea celor ce au murit ai lui Israil, și ai fiilor celor ce au păcătuit înaintea ta, cari n’au ascultat glasul tău Dumnezeului lor, și s’au lipit de noi relele.

5Nu’ți aduce aminte de nedreptățile părinților noștri, ci’ți adu aminte de mâna ta și de numele tău în vremea aceasta.

6Că tu ești Domnul Dumnezeul nostru, și te vom lăudà pre tine Doamne.

7Că pentru aceea ai dat frica ta în inimile noastre, ca să chemăm numele tău, și să te lăudăm pre tine întru înstreinarea noastră, că am abătut dela inima noastră toată nedreptatea părinților noștri, cari au păcătuit înaintea ta.

8Iată noi astăzi întru înstreinarea noastră, unde ne-ai risipit pre noi spre ocară și spre blestem, și spre datorie după toate nedreptățile părinților noștri, cari s’au depărtat dela Domnul Dumnezeul lor.

9Auzi Israile poruncile vieței, bagă’ți în urechi a cunoaște înțelepciunea.

10Ce este Israile, că în pământul vrăjmașilor ești? Învechitu-te-ai în pământ strein.

11Te-ai spurcat împreună cu cei morți, socotitu-te-ai cu cei ce se pogoară în iad.

12Părăsit-ai izvorul înțelepciunei.

13În calea lui Dumnezeu de ai fì umblat, ai fì lăcuit cu pace în veci.

14Învață-te unde este mintea, unde este tăriea, unde este înțelesul a cunoaște împreună, unde este îndelungarea vieței și vieața, unde este lumina ochilor și pacea?

15Cine a aflat locul ei, și cine a intrat în vistieriile ei?

16Unde sunt boierii neamurilor și cei ce stăpânesc hiarele cele de pre pământ?

17Cei ce cu pasările cerului se joacă și argint strâng și aur, întru care nădăjduesc oamenii, și nu este sfârșit agoniselei lor?

18Cei ce meșteșugesc argintul, și grijesc lucrul lor, și nu este aflare.

19Stinsu-s’au, și în iad s’au pogorît, și alții s’au sculat în locul lor.

20Cei mai tineri au văzut lumină, și au lăcuit pre pământ, și calea științei n’au cunoscut.

21Nici au înțeles cărările ei, nici s’au ținut de ea, fiii lor departe s’au făcut dela calea lor.

22Nici s’au auzit în Hanaan, nici s’au văzut în Teman.

23Nici fiii Agarei cei ce caută înțelepciune cei de pre pământ, neguțătorii Meranului și ai Temanului, și spuitorii de povești, și cei ce caută pricepere, și calea înțelepciunei n’au cunoscut, nici și-au adus aminte de cărările ei.

24O Israile! Cât este de mare casa lui Dumnezeu, și cât de lung locul agoniselii lui.

25Mare este și n’are sfârșit, înalt și nemăsurat.

26Acolo au fost uriașii cei numiți înalți la mărime, și știutori la răsboiu.

27Nu pre aceștia i-au ales Dumnezeu, nici calea științei le-au dat lor, și au pierit.

28Pentrucă n’au avut înțelepciune, pierit-au pentru nesfătuirea lor.

29Cine s’a suit în cer și o a luat pre ea, și o a pogorît pre ea din nori?

30Cine a trecut marea, și o a aflat pre ea, și o va aduce pre ea mai mult decât aurul cel ales?

31Nu este cel ce să știe calea ei, nici cel ce să cuprinză cărarea ei;

32Ci cel ce știe toate, o știe pre ea, și o află pre ea cu înțelepciunea lui, cel ce au gătit pământul în vreme veșnică, și l-au umplut pre el de vite cu patru picioare.

33Cel ce trimite lumina, și merge și o chiamă pre ea, și’l ascultă cu cutremur.

34Și stele au luminat întru strejile sale, și s’au bucurat.

35Chematu-le-au pre ele, și ele au zis: de față suntem, luminat-au cu veselie celui ce le-au făcut pre ele.

36Acesta este Dumnezeul nostru, și nu se va adaoge altul spre dânsul.

37Aflat-au toată calea științei, și o au dat lui Iacov slugii sale și lui Israil celui iubit de dânsul.

38După aceasta pre pământ s’au arătat, și cu oamenii împreună au lăcuit.