Varuh 2

1Și au întărit Domnul cuvântul său, care au grăit asupra noastră și asupra judecătorilor noștri, carii au judecat pre Israil, și asupra împăraților noștri și asupra boierilor noștri și asupra tot omul din Israil și din Iuda.

2Ca să aducă asupra noastră răutăți mari, care nu s’au făcut supt tot cerul, în ce chip au făcut în Ierusalim, după cele ce sunt scrise în legea lui Moisì.

3Ca să mănânce omul cărnurile fiului său și cărnurile fetei sale.

4Și i-au dat pre ei supuși tuturor împăraților celor dimprejurul nostru spre ocară și spre pustiire întru toate popoarele cele dimprejurul nostru, la care i-au risipit pre ei Domnul.

5Și s’au făcut ei dedesupt, și nu deasupra, pentrucă am păcătuit Domnului Dumnezeului nostru neascultând glasul lui.

6Domnului Dumnezeului nostru dreptatea; iar nouă și părinților noștri rușinea obrazelor, cum este în ziua aceasta.

7Toate relele, care au grăit Domnul asupra noastră, acestea au venit preste noi.

8Și nu ne-am rugat feții Domnului, ca să se întoarcă fieștecare dela cugetele inimii sale cei rele.

9Și au priveghiat Domnul asupra celor răi, și le-au adus Domnul preste noi, că drept este Domnul întru toate lucrurile sale, care le-au poruncit nouă.

10Și n’am auzit glasul lui, ca să umblăm întru poruncile Domnului, care le-au dat înaintea feții noastre.

11Și acum Doamne Dumnezeul lui Israil, cel ce ai scos pre poporul tău din pământul Eghipetului cu mână tare și cu braț înalt, cu semne și cu minuni, și cu putere mare, și ți-ai făcut ție nume, cum este în ziua aceasta.

12Păcătuit-am, păgânit-am, făcut-am strâmbătate, Doamne Dumnezeul nostru, întru toate dreptățile tale.

13Întoarcă-se mâniea ta dela noi, că am rămas puțini întru neamuri, unde ne-ai risipit pre noi.

14Ascultă Doamne rugăciunea noastră și cererea noastră, și ne scoate pre noi pentru tine, și ne dă nouă har înaintea feții celor ce ne-au înstrăinat pre noi.

15Ca să cunoască tot pământul, că tu ești Domnul Dumnezeul nostru, că numele tău s’a chemat preste Israil și preste neamul lui.

16Doamne, caută din casa ta cea sfântă, și ià aminte spre noi; pleacă Doamne urechea ta și auzi.

17Și deschide ochii tăi Doamne, și vezi, că nu cei morți, carii sunt în iad, dela carii s’a luat duhul dintru cele din lăuntru ale lor, vor dà mărire și dreptate Domnului.

18Ci sufletul cel mâhnit pentru mărimea, care merge plecându-se, și slăbind, și ochii cei ce se sfârșesc, și sufletul cel flămând vor dà slavă ție și dreptate, Doamne.

19Că nu pentru dreptățile părinților noștri și ale împăraților noștri, cerem mila pentru noi înaintea feții tale Doamne Dumnezeul nostru;

20Ci pentru că ai slobozit mâniea ta și iuțimea ta preste noi, precum ai grăit prin mâna slugilor tale Prorocilor, zicând:

21Așà zice Domnul: plecați umărul vostru, și lucrați împăratului Vavilonului, și ședeți în pământul, care l-am dat părinților voștri.

22Și de nu veți ascultà glasul Domnului, ca să lucrați împăratului Vavilonului,

23Sfârșire voiu face din cetățile lui Iuda și dinafara Ierusalimului; glas de veselie și glas de bucurie, glas de mire și glas de mireasă, și va fi tot pământul neumblat de lăcuitori.

24Și noi n’am ascultat glasul tău, ca să lucrăm împăratului Vavilonului, și ai întărit cuvintele tale, care ai grăit în mâinele slugilor tale Prorocilor, ca să scoață oasele împăraților noștri și oasele părinților noștri din locul lor.

25Și iată sunt lepădate la arsura zilei și la înghețul nopței, și au murit în dureri rele, în foamete și în sabie și în robie.

26Și ai pus casa, în care s’a chemat numele tău, cum este în ziua aceasta, pentru răutatea casei lui Israil și a casei lui Iuda.

27Și ai făcut cu noi Doamne Dumnezeul nostru după toată bunătatea ta, și după toată îndurarea ta cea mare.

28Cum ai grăit prin mâna slugei tale lui Moisì în ziua, în care ai poruncit lui să scrie legea ta înaintea fiilor lui Israil zicând:

29De nu veți ascultà glasul meu cu adevărat, sunetul cel mare și mult, acesta se va întoarce în mic la neamurile, la care îi voiu risipì pre ei.

30Că am cunoscut, că nu mă vor ascultà, că popor tare la cerbice este, și se vor întoarce întru inima lor în pământul înstrăinărei lor.

31Și vor cunoaște, că eu sunt Domnul Dumnezeul lor, și voiu dà lor inimă și urechi de auzit.

32Și mă vor lăudà pre mine în pământul înstrăinărei lor, și vor pomenì numele meu.

33Și se vor întoarce dela cerbiciea lor cea tare, și dela lucrurile lor cele rele, căci își vor aduce aminte de calea părinților săi, cari au păcătuit înaintea Domnului.

34Și îi voiu întoarce pre ei în pământul, care m’am jurat părinților lor, lui Avraam și lui Isaac și lui Iacov, și’l vor stăpânì pre el, și îi voiu înmulțì pre ei, și nu se vor împuținà.

35Și voiu întărì lor legătură veșnică, ca să fiu lor Dumnezeu, și ei vor fi mie popor, și mai mult nu voiu mișcà pre poporul meu Israil dela pământul, care l-am dat lor.