2 Corinteni 12

1Însă a mă lăudà nu’mi este de folos. Voiu venì întru vedeniile și descoperirile Domnului.

2Știu pre un om întru Hristos mai înainte cu patrusprezece ani, (sau în trup, nu știu; sau afară de trup, nu știu; Dumnezeu știe); că s’a răpit unul ca acesta până la al treilea cer.

3Și știu pre acest om (sau în trup, nu știu, sau afară de trup, nu știu; Dumnezeu știe);

4Că s’a răpit în raiu și a auzit cuvinte nespuse, care nu este slobod omului a le grăì.

5Pentru unul ca acesta mă voiu lăudà; iar pentru mine nu vă voiu lăudà, fără numai întru neputințele mele.

6Că de voiu și vreà să mă laud, nu voiu fi fără de minte; că adevărul voiu grăì: iar las, ca să nu cugete cinevà de mine mai mult de cât vede, sau aude cevà dela mine.

7Și pentru mulțimea descoperirilor, ca să nu mă înalț, datu-mi-s’a mie îmbolditor trupului, îngerul satanei ca să mă bată preste obraz, ca să nu mă înalț.

8Pentru aceasta de trei ori pre Domnul am rugat, ca să’l depărteze dela mine.

9Și mi-au zis mie: destul este ție darul meu; că puterea mea întru neputință se săvârșește, deci cu dulceață mă voiu lăudà mai mult întru neputințele mele, ca să locuiască întru mine puterea lui Hristos.

10Pentru aceea binevoiesc întru neputințe, întru defăimări, în nevoi, în goane, întru strâmtorări pentru Hristos, căci când slăbesc, atunci sunt tare.

11Făcutu-m’am fără de minte lăudându-mă, voi m’ați silit; că mie mi se cădeà să fiu lăudat de către voi; că cu nimic nu sunt mai de jos de cât apostolii cei mai mari, măcar că nimic sunt.

12Că semnele apostolului s’au lucrat întru voi întru toată răbdarea, prin semne și minuni și puteri.

13Că ce este de care să fiți mai lipsiți decât celelalte biserici, fără numai că eu nu v’am făcut supărare? Dăruiți’mi mie nedreptatea aceasta.

14Iată a treia oară cu aceasta gata sunt a venì la voi, și nu voiu supărà pre voi; că nu caut ale voastre, ci pre voi; că nu sunt datori fiii să agonisească părinților, ci părinții fiilor.

15Iar eu prea cu dulceață voiu cheltuì și mă voiu cheltuì și pre mine pentru sufletele voastre; măcar că mai mult iubindu-vă pre voi, mai puțin sunt iubit de voi.

16Ci fie, eu nu v’am îngreuiat pre voi; ci fiind isteț, cu meșteșug v’am prins pre voi.

17Au doară prin cinevà din cei ce am trimes la voi v’am jefuit pre voi?

18Am rugat pre Tit, și împreună cu el am trimes pre fratele. Au doară v’a jefuit ceva Tit? Au nu cu acelaș duh am umblat? Au nu pre aceleași urme?

19Au iar vă pare că ne îndreptăm înaintea voastră? Înaintea lui Dumnezeu întru Hristos grăim; și acestea toate iubiții mei, pentru a voastră zidire.

20Că mă tem, nu cumvà dacă voiu venì, să vă aflu pre voi precum nu voesc, și eu să mă aflu vouă precum nu voiți; nu cumvà să fie prigoniri, pisme, mânii, sfezi, clevetiri, șoptiri, semeții, netocmiri;

21Nu cumvà iarăș dacă voiu venì să mă smerească Dumnezeul meu la voi, și voiu plânge pre mulți cari au păcătuit mai înainte, și nu s’au pocăit de necurățiea și curviea și spurcăciunea, care au făcut.