1 Petru 4

1Hristos dar pătimind pentru noi cu trupul, și voi după acelaș gând vă înarmați; pentrucă cela ce au pătimit cu trupul, au încetat despre păcat;

2Ca să nu mai viețuiască cealaltă vreme în trup poftelor omenești, ci după voea lui Dumnezeu.

3Că destul ne este nouă, celor ce în vremea cea trecută a vieței am făcut voea păgânească, umblând întru necurății, întru pofte, întru beții, întru ospețe, întru băuturi și întru urîte slujiri idolești;

4Întru care se minunează căci nu vă adunați voi la aceeaș turburare a curviei, hulind.

5Cari vor dà seama la cel ce este gata să judece pre cei vii și pre cei morți.

6Că spre aceasta și morților s’au binevestit, ca să se judece cu trupul după om, și să vieze după Dumnezeu cu duhul.

7Și sfârșitul tuturor s’a apropiat; deci fiți cu întreagă înțelepciune, și priveghiați întru rugăciuni.

8Iar mai înainte de toate, unul spre altul dragoste cu osârdie având, căci dragostea acopere mulțime de păcate.

9Iubitori de streini fiți între voi fără de cârtire.

10Fiecare precum a luat dar, între voi cu aceia slujind, ca niște buni iconomi ai darului celui de multe feluri ai lui Dumnezeu.

11De grăește cinevà, ca cuvintele lui Dumnezeu; de slujește cinevà, ca din puterea care o dă Dumnezeu, ca întru toate să se slăvească Dumnezeu prin Iisus Hristos, căruia este slava și stăpânirea în vecii vecilor, Amin.

12Iubiților, nu vă mirați de aprinderea care este întru voi, care se face vouă spre ispită, ca și cum s’ar întâmplà vouă cevà strein;

13Ci pentrucă vă faceți părtași patimilor lui Hristos, bucurați-vă; ca și întru arătarea slavei lui să vă bucurați, veselindu-vă.

14De sunteți ocărîți pentru numele lui Hristos, fericiți sunteți; căci duhul slavei și al lui Dumnezeu preste voi odihnește; după aceea se hulește, iar după voi se proslăvește.

15Iar nimeni din voi să nu pătimească ca un ucigaș, sau fur sau făcător de rău, sau ca un ispititor de lucruri streine.

16Iar dacă pătimește ca un creștin, să nu se rușineze; ci să proslăvească pre Dumnezeu în partea aceasta.

17Căci vremea este a se începe judecata dela casa lui Dumnezeu; iar dacă este întâiu dela noi, care este sfârșitul celor ce se împrotivesc evangheliei lui Dumnezeu?

18Și de vreme ce dreptul abià se mântuește, cel necredincios și păcătos unde se va arătà?

19Pentru aceea și cei ce pătimesc după voea lui Dumnezeu, ca credinciosului Ziditor să’și încredințeze sufletele sale, prin fapte bune.