1 Petru 3

1Așijderea și femeile, plecându-vă bărbaților voștri, că deșì nu se pleacă oarecarii cuvântului, prin vieața femeilor fără de cuvânt să se dobândească;

2Văzând vieața voastră cea dimpreună curată întru frică.

3A căror podoabă să fie nu cea din afară a împletirei părului și a înfășurăturei aurului, sau a îmbrăcămintei hainelor;

4Ci omul cei ascuns al inimei întru nestricăciunea duhului celui blând și lin, care este înaintea lui Dumnezeu de mult preț.

5Că așà odinioară și sfintele femei, care nădăjduiau întru Dumnezeu, se împodobiau pre sine, plecându-se bărbaților lor.

6Precum Sarra ascultà pre Avraam, domn pre acela chemându’l; căreea v’ați făcut fiice, făcând bine, și netemându-vă de nici o frică.

7Bărbații așijderea împreună lăcuind cu femeile lor cu cunoștință, ca unui vas mai slab celui femeesc dându-le cinste, ca și celor împreună moștenitoare darului vieței; ca să nu se curmeze rugăciunile voastre.

8Iar la sfârșit, toți să fiți cu un gând, milostivi, iubitori de frați, îndurători, blânzi, smeriți;

9Nerăsplătind rău pentru rău, sau ocară pentru ocară; ci împrotivă binecuvântând; știind că spre aceasta sunteți chemați, ca să moșteniți blagosloveniea.

10Că cela ce voește să iubească vieața și să vază zile bune, să’și oprească limba sa dela rău, și buzele sale ca să nu grăiască vicleșug;

11Să se depărteze dela rău, și să facă bine; să caute pacea și s’o urmeze pre ea.

12Pentrucă ochii Domnului sunt spre cei drepți, și urechile lui spre rugăciunea lor, iar fața Domnului asupra celor ce fac rele.

13Și cine este cel ce va face vouă rău, de veți fi următori binelui?

14Că de și veți pătimì pentru dreptate, fericiți veți fi, iar de îngrozirea lor să nu vă temeți, nici să vă turburați;

15Ci pre Domnul Dumnezeu să’l sfințiți întru inimele voastre, și să fiți gata pururea spre răspuns la tot cel ce vă întreabă pre voi cuvânt pentru nădejdea cea întru voi, însă cu blândețe și cu frică.

16Având știință bună; ca întru ceia ce vă clevetesc pre voi, ca pre niște făcători de rău, să se rușineze cei ce grăesc de rău vieața voastră cea bună întru Hristos.

17Că mai bine este făcând cele bune, de este așà voea lui Dumnezeu, a pătimì, decât făcând cele rele.

18Pentrucă și Hristos odată pentru păcate au pătimit, cel drept pentru cei nedrepți, ca pre noi să ne aducă la Dumnezeu, omorându-se cu trupul și înviind cu Duhul.

19Întru care și duhurilor ce erau în temniță pogorându-se, au propoveduit;

20Celor ce fuseseră odinioară necredincioase, când așteptau îndelungă răbdarea lui Dumnezeu în zilele lui Noe, făcându-se corabia, întru care puține, adică opt suflete s’au mântuit de apă.

21A căreia lucrul cel închipuit, botezul și pre noi ne mântuește, (nu lepădarea spurcăciunei celei trupești, ci întrebarea științei celei bune către Dumnezeu), prin învierea lui Iisus Hristos;

22Care este deadreapta lui Dumnezeu, după ce s’au suit la cer; plecându-se lui îngerii și stăpânirile și puterile.