1 Petru 2

1Deci lepădând toată răutatea și tot vicleșugul și fățărniciile și pismele și toate clevetirile,

2Ca niște prunci de curând născuți să iubiți laptele cel cuvântător și fără de vicleșug, ca printr’însul să creșteți spre mântuire,

3De vreme ce ați gustat că este bun Domnul.

4Către carele apropiindu-vă, cela ce este piatra cea vie, de oameni cu adevărat nebăgată în seamă, iar la Dumnezeu aleasă și scumpă.

5Și voi înși-vă ca niște pietre vii, vă zidiți casă duhovnicească, preoție sfântă, ca să aduceți jertfe duhovnicești, plăcute lui Dumnezeu prin Iisus Hristos.

6Pentrucă scris este în scriptură: iată pun în Sion piatră în capul unghiului aleasă, scumpă; și cela ce va crede întru dânsa, nu se va rușinà.

7Drept aceea, vouă celor ce credeți, cinstea; iar celor necredincioși, piatra care nu o au băgat în seamă ziditorii, aceasta s’a făcut în capul unghiului,

8Și piatră de poticnire și piatră de sminteală, de care se poticnesc cei ce nu se pleacă cuvântului; spre care și puși sunt.

9Iar voi, rod ales, preoție împărătească, neam sfânt, norod spre câștigare; ca să vestiți bunătățile celui ce v’au chemat pre voi dintru întunerec la minunata sa lumină;

10Cari odinioară nu erați norod, iar acum norodul lui Dumnezeu; cari erați nemiluiți, iar acum miluiți.

11Iubiților, rogu-vă ca pre niște nemernici și streini, să vă feriți de poftele cele trupești, care se ostesc asupra sufletului;

12Petrecerea voastră avându-o bună întru neamuri, ca întru care vă clevetesc pre voi ca pre niște făcători de rău, din faptele voastre cele bune, văzând, să slăvească pre Dumnezeu în ziua cercetărei.

13Deci supuneți-vă la toată omeneasca zidire pentru Domnul; ori împăratului, ca celui ce este mai pre sus;

14Ori domnilor, ca celor ce sunt de el trimiși spre izbânda făcătorilor de rău și spre lauda făcătorilor de bine.

15Că așà este voea lui Dumnezeu, ca bine făcând, să înfrânați necunoștința oamenilor celor fără de minte;

16Ca cei slobozi și nu ca și cum ați aveà slobozenia acoperemânt răutăței, ci ca robii lui Dumnezeu.

17Pre toți cinstiți. Frăția iubiți. De Dumnezeu vă temeți. Pre împăratul cinstiți.

18Slugile, supuindu-vă cu toată frica stăpânilor, nu numai celor blânzi și buni, ci și celor năsilnici.

19Pentrucă aceasta este plăcut înaintea lui Dumnezeu de rabdă cinevà scârbă pentru știința lui Dumnezeu, pătimind cu nedreptate.

20Că ce laudă este, dacă greșind și pedepsindu-vă, veți răbdà? Ci dacă bine făcând și pătimind, veți răbdà, aceasta este dar înaintea lui Dumnezeu.

21Că spre aceasta v’ați chemat, că și Hristos au pătimit pentru noi, nouă lăsându-ne pildă, ca să urmați urmelor lui;

22Carele păcat n’au făcut, nici s’a aflat vicleșug în gura lui;

23Carele ocărându-se, împrotivă n’au ocărît, pătimind, n’au îngrozit, ci dà celui ce judecă cu dreptul.

24Carele păcatele noastre însuș le-au ridicat în trupul său pre lemn, ca păcatelor murind să viețuim dreptăței, cu a cărui rană v’ați vindecat.

25Că ierați ca niște oi rătăcite, ci v’ați întors acum la păstorul și păzitorul sufletelor voastre.