3 Esdra 4

1Și a început al doilea a grăì, cel ce a zis, că este mai tare împăratul.

2O bărbați! Au nu sunt mai tari oamenii, cei ce stăpânesc pământul și marea, și toate câte sunt într’însele?

3Iar împăratul mai tare este, și domnește preste toți și’i stăpânește, și tot orice va zice lor fac, de va zice lor să facă răsboiu unul asupra altuia, fac.

4Și de’i va trimite pre ei asupra vrăjmașilor, merg și surpă munți și ziduri și turnuri.

5Ucid și se ucid, și cuvântul împăratului nu’l calcă, și de vor biruì, împăratului îi aduc toate.

6Și câte vor prădà, și celelalte toate, și câți nu se oștesc și nu dau răsboiu, ci lucrează pământul, iarăși după ce seamănă, secerând aduc împăratului.

7Și unul pre altul silind aduc dajdie împăratului, și el unul singur este.

8De va zice: să omoare, omoară, de va zice: să lase, lasă, de va zice: să bată, bate.

9A zis: să pustiască, pustiesc, a zis: să zidească, zidesc, a zis: să taie, taie, a zis: să răsădească, răsădesc.

10Și tot poporul lui și puterile lui de el unul ascultă, și la toate acestea el șade, mănâncă, beà și doarme.

11Și aceștia îl păzesc pre el împrejur, și nu poate fieștecare a merge și a face lucrurile sale, nici pot să nu’l asculte pre el.

12O bărbaților! Cum nu este mai tare împăratul, că așà ascultat este? Și a tăcut.

13Iar al treilea cel ce a zis de muieri și de adevăr, acesta este Zorovavel, a început a grăì:

14O bărbaților! Au doară nu este mare împăratul, și mulți sunt oamenii? Și vinul nu este tare?

15Dar cine este cel ce îi stăpânește pre ei, sau cine este cel ce’i domnește pre ei? Au nu sunt muierile? Muierile au născut pre împăratul și pre tot poporul, care stăpânește marea și pământul.

16Și din ele s’au făcut, și acestea au crescut pre aceia cei ce sădesc viile, din care se face vinul.

17Și acestea fac îmbrăcămintele oamenilor, și acestea fac mărire oamenilor, și fără de muieri nu pot fi oamenii.

18Și de vor adunà aur și argint și tot lucrul frumos, au nu iubesc pre o muiere frumoasă la chip și la frumusețe?

19Și toate acestea lăsându-le, la dânsa caută, și cu gura căscată se uită la ea, și toți pre ea o aleg mai mult decât aurul și decât argintul și decât tot lucrul frumos.

20Lasă omul pre tatăl său, care l-a hrănit pre el, și țara sa, și se lipește de femeia sa.

21Și cu muierea își lasă sufletul, și nici de tatăl său nu’și aduce aminte, nici de muma sa, nici de țară.

22Și dintru acestea se cade să știți voi, că muierile vă stăpânesc pre voi.

23Au nu trudiți și osteniți, și toate le aduceți și le dați muierilor, și ià omul sabiea sa, și iese la căi să tâlhărească și să fure, și pre mare umblă și prin rîuri,

24Și pre leu vede, și întru întunerec merge, și după ce fură și răpește și desbracă de haine, la cea iubită aduce.

25Și mai mult iubește omul pre muierea sa, decât pre tatăl său și pre muma sa.

26Și mulți s’au fluturat la chipuri pentru muieri, și robi s’au făcut pentru ele.

27Și mulți au pierit și au greșit și au păcătuit pentru muieri.

28Și acum nu’mi credeți mie? Au nu este împăratul mare cu oblăduirea lui? Au nu toate țările se tem a se atinge de el?

29Văzutu-l-am pre el și pre Apamina fata lui Vartac celui minunat, țiitoarea împăratului șezând deadreapta împăratului.

30Și luând stema de pe capul împăratului, și puind-o pre capul său, dà palme împăratului cu stânga.

31Și la acestea împăratul căscând gura se uità la ea, și de’i va râde lui, râde; iar de se va mâhnì asupra lui, se cucerește el, ca să se împace cu el.

32O bărbaților! Cum nu sunt tari muierile, de vreme ce fac așà?

33Atunci împăratul și dregătorii căutau unul la altul.

34Și a început a grăì pentru adevăr. O bărbaților! Au nu sunt tari muierile? Mare este pământul și înalt este cerul și iute la alergat soarele, că într’o zi se întoarce și înconjură cerul, și iarăși aleargă la locul său.

35Au nu este mare cel ce face acestea? Ci adevărul este mare și mai tare decât toate.

36Tot pământul chiamă adevărul, și cerul pre el bine îl cuvintează, și toate lucrurile se clătesc și se cutremură, și nimic la el nu este strâmb.

37Nedrept este vinul, nedrept este împăratul, nedrepte sunt muierile, nedrepți sunt toți fiii oamenilor și nedrepte sunt toate lucrurile lor, cele ce sunt ca acestea, și nu este întru ele adevăr, și cu nedreptatea lor pier.

38Iar adevărul rămâne și este tare în veac, și trăește și biruește în veacul veacului.

39Și nu este la el privire de fețe, nici osebiri, ci cele drepte face de toate nedreptățile, și relele se ferește, și la toți sunt plăcute lucrurile lui.

40Și la judecata lui nimic nu este nedrept, și aceasta este puterea și împărățiea și oblăduirea și mărimea tuturor veacurilor; bine este cuvântat Dumnezeul adevărului.

41Și a încetat a grăì, și tot poporul atunci a răspuns.

42Și atunci a zis: mare este adevărul, și mai tare este. Atunci împăratul a zis lui: cere ori ce vei vreà, mai mult decât cele scrise, și voiu dà ție, pentrucă te-ai aflat mai înțelept, și alăturea cu mine vei ședeà, și rudeniea mea te vei chemà.

43Atunci a zis împăratului: adu’ți aminte de făgăduința, care ai făgăduit să zidești Ierusalimul.

44În ziua, în care împărăția ta ai luat toate vasele cele luate din Ierusalim să le trimiți, care le-a osebit Kir, când a făgăduit să taie Vavilonul, și s’a făgăduit că le va trimite acolo.

45Și tu ai făgăduit să zidești Biserica, care o au ars Idumeii, când s’a pustiit Iudeia de Haldei.

46Și acum aceasta este, ce te rog doamne împărate, și ce cer dela tine, și aceasta este mărimea dela tine, rogu-mă dar pentru ca să faci făgăduința care ai făgăduit prin gura ta a face Împăratului cerului.

47Atunci sculându-se împăratul Darie l-a sărutat pre el, și a scris pentru el cărți către toți dregătorii și biruitorii locurilor, și povățuitorii și domnii, ca să’l petreacă pre el și pre toți cei cu el, carii să suie să zidească Ierusalimul.

48Și la toți biruitorii locurilor din Siriea cea gropiloasă și din Finichia, și la cei din Livan a scris cărți, să ducă lemne de chedru din Livan la Ierusalim, și împreună cu el să zidească cetatea.

49Și a scris la toți Iudeii, carii sunt a se suì dela împărăție la Iudeia, despre slobozenie, tot cel tare, și biruitorul de loc și domnul și dregătorii de case, să nu meargă la ușile lor.

50Și toată țara, care o țin ei, să fie lor fără de dajdie, și să lase Idumeii satele, care le oprise Iudeilor.

51Și la zidirea Bisericii să deà pre an talanți douăzeci, până ce se va zidì.

52Și la jertfelnic arderi de tot să se ià în toate zilele, precum au poruncă; alți șaptesprezece țalanți să aducă, și preste an zece.

53Și toți cei ce merg din Vavilon să zidească cetatea, să fie volnici ei, și fiii lor și toți preoții, cari merg.

54Și a scris și darea și podoaba preoțească, cu care slujesc întru ea.

55Și leviților a scris să le deà dare până în ziua când se va săvârșì casa, și Ierusalimul a se zidì.

56Și la toți cei ce păzesc cetatea a scris să le deà lor sorți și cheltueli.

57Și a trimis toate vasele, care le-a osebit Kir dela Vavilon, și toate câte a zis Kir să facă și el a poruncit să facă, și să trimiță la Ierusalim.

58Și când a ieșit tinerelul Zorovavel, ridicând fața sa la cer înaintea Ierusalimului, a binecuvântat pre împăratul cerului, zicând:

59Dela tine este biruința, și de la tine este înțelepciunea, și a ta este mărirea și eu robul tău sunt.

60Bine ești cuvântat cel ce mi-ai dat mie înțelepciune, și ție îți mărturisesc Stăpâne al părinților.

61Și a luat cărțile, și a ieșit, și a venit în Vavilon, și a vestit tuturor fraților săi.

62Și binecuvântară pre Dumnezeul părinților săi, căci le-au dat lor slobozire și răsuflară,

63A se suì și a zidì Ierusalimul și Biserica, întru care s’a numit numele Domnului, și s’au desfătat cu muzici și cu bucurie șapte zile.