3 Esdra 3

1Și împărățind Darie, a făcut ospăț mare tuturor celor de supt ascultarea lui, și tuturor celor din casă născuți ai lui.

2Și tuturor boierilor celor mari ai Midiei și ai Persiei și tuturor domnilor și povățuitorilor și stăpânitorilor locurilor celor dela India până la Etiopia, cari erau întru cele o sută douăzeci și șapte de domnii.

3Și după ce au mâncat și au băut, și după ce s’au săturat, s’au risipit; atunci Darie împăratul s’a dus la așternutul său și a adormit și s’a deșteptat.

4Atunci cei trei tineri păzitorii trupului său, cari păzeau trupul împăratului a zis unul către altul:

5Să zicem fiecare dintre noi un cuvânt, care va fì mai tare, și ori al căruia cuvânt se va arătà mai înțelept decât celalt, îi va dà lui Darie împăratul, daruri mari și biruințe mari.

6Și cu porfiră a se îmbrăcà, și din vase de aur a beà, și pre aur a dormì, și care cu frâne de aur, și chivără de vison și lănțușe împrejurul grumazilor lui.

7Și al doilea va ședeà după Darie pentru înțelepciunea lui, și rudă lui Darie se va numì.

8Atunci scriind fiecare cuvântul său, l-a pecetluit, și l-a pus supt perna lui Darie împăratul și au zis:

9Când se va sculà împăratul, vor dà lui cartea, și pre care va judecà împăratul și cei trei mari dregători ai Persiei, că cuvântul lui este mai înțelept, lui se va dà biruința în ce chip s’a scris.

10Unul a scris: mai tare este vinul.

11Celalt a scris: mai tare este împăratul.

12Și al treilea a scris: mai tari sunt muierile, iar mai mult decât toate biruește adevărul.

13Și când s’a sculat împăratul din somn, luând scrisorile le-au dat lui, și le-a cetit.

14Și trimițând, a chemat pre toți boierii cei mari ai Persiei și ai Midiei, și pre domnii și povățuitorii și căpeteniile locurilor și dregătorii.

15Și a șezut în divan, și a cetit scrisorile înaintea lor.

16Și a zis: chemați pre tinerii aceia, și ei să’și arate cuvintele lor.

17Și s’au chemat, și au intrat înlăuntru și le-a zis lor: spuneți nouă cele ce ați scris.

18Și a început cel dintâiu, cel ce a zis că vinul este mai tare, și zise așà: o bărbaților, cum nu este mai tare vinul? Că pre toți oamenii cari îl beau îi înșală.

19Cugetul și al împăratului și al orfanului și al robului, și al celui slobod și al săracului și al bogatului îl face unul.

20Și tot cugetul îl schimbă spre bună plăcere și spre veselie, și nu’și aduce aminte de tot necazul și de toată datoria.

21Și toate inimile le face bogate, și nu’și aduc aminte de împărat sau de domn, și toate prin talanți le face a grăì.

22Și nu’și aduc aminte când beau, a iubì pre prieteni și pre frați, ci îndată după puțin timp scot sabiile.

23Și când se trezesc de vin, nu’și aduc aminte de cele ce au făcut.

24O bărbaților! Au nu este mai tare vinul, care silește a face așà? Și după ce a zis acestea, a tăcut.