Cuviosul Simeon Stâlpnicul

Simeon s-a născut pe la 390 în satul Sisan, dintr-o familie de păstori. Copil de treisprezece ani, a auzit citindu-se Fericirile în biserică și curând a plecat de acasă la o mănăstire. Acolo asprimea lui față de sine a alarmat pe frați: potrivit Vieții sale, și-a legat strâns în jurul trupului o frânghie aspră din fibre de palmier, până când i s-a înfipt în carne, iar egumenul l-a trimis departe.

S-a stabilit pe un deal lângă Antiohia și, de pe la 420, a trăit pe un stâlp, care a fost ridicat de-a lungul anilor de la șase coți la treizeci și șase. Pelerini veneau din Arabia, Persia, Armenia, Italia și Britania; el îi învăța după-amiaza și le potolea certurile. A murit pe stâlp în 459, iar trupul lui a fost dus la Antiohia. Este pomenit ca cel dintâi dintre sfinții stâlpnici.